Izbuc
Izbuc (alte denumiri: izvor vaucluzian, exurgență, resurgență, galgoi, bigar)[1] este locul unde țâșnește, sub presiune, apa unui râu subteran, specific zonelor carstice, sub forma unui izvor care își aduce apele la suprafață printr-o galerie în formă de "U" formând un mic lac la capătul ramurii ascendente.[2] El funcționează pe principiul sifonului: apa adunată într-un gol carstic iese brusc la suprafață în momentul când atinge nivelul cotului sifonului.[3]
Emergența cu debit puternic, de obicei virulentă, a unui izvor ascendent, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile se mai numește și exurgență.[4][5] Dacă exurgența este intermitentă, cu debit fluctuant, se numește și resurgență.[6][7]
În funcție de tipul descărcării, izbucurile se clasifică astfel:[2]
- izbucuri temporare,
- izbucuri permanente sau perene,
- izbucuri intermitente.
Izbucul este și locul de ieșire a apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal carstic a cărui proveniență nu este cunoscută.[8] De aceea, monitorizarea izbucurilor oferă informații importante despre structura și funcționarea acviferelor carstice.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Glosar de alpinism
- ^ a b c Dicționar speologic: Izbuc
- ^ Prof. dr. Nicolae Atanasiu: Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale
- ^ DEXonline: exurgență
- ^ Dicționar Alpin
- ^ DEXonline: resurgență
- ^ Speologie: Glosar de termeni
- ^ Mic dicționar explicativ montan
 | Acest articol despre geologie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
