Lista finalelor Cupei Campionilor Europeni și a Ligii Campionilor
| ||||
.jpg)
| ||||
| Sport | fotbal 
| |||
| Înființat(ă) în | 1955 | |||
| Echipe | 32 (faza grupelor) 2 (finaliste) | |||
| Campion |  Real Madrid (15 titluri)
| |||
| Cele mai multe trofee | Real Madrid (15 titluri)
| |||
 Liga Campionilor 2024-2025 | ||||
Modifică date / text  |
||||
Liga Campionilor UEFA este o competiție fotbalistică anuală, care a fost fondată în 1955.[1] Liga Campionilor UEFA este deschisă pentru toate campioanele din toate ligile ale căror federații sunt membre UEFA (Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal) (cu excepția Liechtenstein, care nu are campionat), precum și cluburilor care termină de la locul doi până la locul patru în cele mai puternice campionate.[2] Înainte de sezonul 1992–93, turneul se numea Cupa Campionilor Europeni.[1] Inițial, numai câștigătoarea campionatului intern și câștigătoarea turneului precedent puteau participa. Cu toate acestea, acest lucru a fost schimbat în 1997, pentru a permite clasatelor de pe locul doi din ligile puternice să participe la turneu; de asemenea,[3] Campioana en-titre a competiției nu s-a calificat în mod automat până când regulile au fost modificate în 2005 pentru a permite deținătorilor titlului Liverpool să intre în competiție.[4] Real Madrid a câștigat competiția inaugurală, învingând Stade de Reims, în finala din 1956.
Echipele care au câștigat UEFA Champions League de trei ori consecutiv, sau de cinci ori în total, primesc o insignă ca multi câștigători.[5] Înainte de 2009, în cazul în care o echipă câștiga trofeul Ligii Campionilor UEFA de trei ori la rând, sau de cinci ori în ansamblu, li se permitea să păstreze Trofeul Ligii Campionilor, iar unul nou era comandat.[6] Șașe echipe au câștigat acest privilegiu: Real Madrid, Ajax Amsterdam, FC Barcelona, Bayern München, AC Milan și Liverpool.[7] Cu toate acestea, din 2009, trofeul original, care este dat câștigătorilor în momentul victoriei, este reținut de către UEFA, iar o replică de aceleași dimensiuni este produsă pentru campionii acelui sezon.[8]
Un total de 23 de cluburi au câștigat Liga Campionilor/Cupa Campionilor Europeni. Real Madrid deține recordul pentru cele mai multe victorii, câștigând competiția de 15 ori, inclusiv ediția inaugurală. De asemenea, ei au câștigat competiția de cele mai multe ori consecutive, cu cinci titluri consecutive din 1956 până în 1960. Juventus a fost pe locul doi de cele mai multe ori, pierzând șapte finale. Atlético Madrid este singura echipă care a ajuns în trei finale fără să fi câștigat trofeul, în timp ce Reims și Valencia au terminat pe locul doi de două ori fără să câștige. Spania a oferit cei mai mulți campioni, cu douăzeci de victorii de la două cluburi.[9] Anglia a produs cincisprezece câștigători dintr-un record de șase cluburi, iar Italia a produs doisprezece câștigători de la trei cluburi. Echipele engleze au fost interzise din competiție timp de cinci ani după dezastrul Heysel din 1985.[10] Câștigătoarea actuală este Real Madrid, care a învins Borussia Dortmund cu 2–0 în finala din 2024.[11]
În timp ce locul finalei este ales cu mult timp înainte, în patru ocazii cluburile au ajuns la o finală programată să se joace pe propriul stadion; Real Madrid a câștigat a doua cupă europeană pe Stadionul Santiago Bernabéu în 1957, în timp ce în 1965 Inter Milano a câștigat și al doilea titlu în finala de la San Siro. În 1984, Stadio Olimpico din Roma a fost locul de desfășurare și a văzut-o pe AS Roma învinsă la penalty-uri de Liverpool FC, în timp ce în 2012, Allianz Arena a găzduit finala dintre Bayern Munchen și Chelsea FC, pe care clubul englez a câștigat-o și la penalty-uri.
Lista finalelor[modificare | modificare sursă]
|
Meci decis după prelungiri |
| * | Meci decis după penalty-uri |
| & | Meci rejucat |
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Performanțe[modificare | modificare sursă]
După club[modificare | modificare sursă]
_e_Rosso_e_Nero_(Strisce).png){kind=small}
_con_aquila_di_Francoforte.png){kind=small}
_con_leone_Giallo.svg){kind=small}
_logo.png){kind=logo}
.png){kind=small}
.png){kind=small}
După țară[modificare | modificare sursă]
După oraș[modificare | modificare sursă]
| Oraș | Câștigător | Finalist |
|---|---|---|
| Madrid
|
15 | 6 |
 Milano
|
10 | 6 |
 München
|
5 | 5 |
| Barcelona
|
5 | 3 |
 Liverpool
|
5 | 3 |
| Manchester
|
4 | 3 |
 Amsterdam
|
4 | 2 |
| Torino
|
2 | 6 |
 Lisabona
|
2 | 5 |
| Nottingham
|
2 | 0 |
| Porto
|
2 | 0 |
| Londra
|
1 | 2 |
 Glasgow
|
1 | 1 |
| Hamburg
|
1 | 1 |
 București
|
1 | 2 |
 Belgrad
|
1 | 1 |
 Marseille
|
1 | 1 |
| Dortmund
|
1 | 1 |
| Rotterdam
|
1 | 0 |
| Birmingham
|
1 | 0 |
| Eindhoven
|
1 | 0 |
| Reims
|
0 | 2 |
| Valencia
|
0 | 2 |
| Florența
|
0 | 1 |
| Frankfurt
|
0 | 1 |
 Atena
|
0 | 1 |
| Leeds
|
0 | 1 |
| Saint-Étienne
|
0 | 1 |
| Mönchengladbach
|
0 | 1 |
 Bruges
|
0 | 1 |
 Malmö
|
0 | 1 |
| Roma
|
0 | 1 |
| Genova
|
0 | 1 |
| Leverkusen
|
0 | 1 |
 Monaco
|
0 | 1 |
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Lista antrenorilor care au câștigat Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor UEFA
- Lista jucătorilor care au câștigat Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor
Note[modificare | modificare sursă]
A. ^ Scorul din prima finală jucată mai devreme a fost de 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri.[12]
B. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Liverpool a câștigat 4–2 la lovituri de departajare.[13]
C. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Steaua București a câștigat 2–0 la lovituri de departajare.[14]
D. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. PSV Eindhoven a câștigat 6–5 la lovituri de departajare.[15]
E. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Steaua Roșie Belgrad a câștigat 5–3 la lovituri de departajare.[16]
F. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Juventus a câștigat 4–2 la lovituri de departajare.[17]
G. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Bayern München a câștigat 5–4 la lovituri de departajare.[18]
H. ^ Scorul a fost 0–0 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Milan a câștigat 3–2 la lovituri de departajare.[19]
I. ^ Scorul a fost 3–3 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Liverpool a câștigat 3–2 la lovituri de departajare.[20]
J. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Manchester United a câștigat 6–5 la lovituri de departajare.[21]
K. ^ Scorul a fost 1–1 după cele 90 de minute regulamentare și prelungiri. Chelsea a câștigat 4–3 la lovituri de departajare.[22]
Referințe[modificare | modificare sursă]
Generale
- „European Champions' Cup”. Rec. Sport. Soccer Statistics Foundation (RSSSF). . Accesat în .
- „European Champion Clubs' Cup – History” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. p. 64. Accesat în .
Specifice
- ^ a b „Football's premier club competition”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ „Competition format”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1997/98: Seventh heaven for Madrid”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „Liverpool get in Champions League”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. . Accesat în .
- ^ „UEFA Champions League Museum” (PDF). UEFA. p. 10. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Regulations of the UEFA Champions League 2007/08” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ Vieli, André, ed. (octombrie 2005). „A brand-new trophy” (PDF). UEFA Direct. UEFA (42): 8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Regulations of the UEFA Champions' League 2009/10” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
- ^ Haslam, Andrew (). „Spain savour European pre-eminence”. UEFA. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „1985: English teams banned after Heysel”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Pettit, Mark (). „Real Madrid win Champions League: Carvajal and Vinícius Júnior see off Dortmund”. UEFA. Accesat în .
- ^ „1973/74: Muller ends Bayern wait”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1983/84: Kennedy spot on for Liverpool”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1985/86: Steaua stun Barcelona”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1987/88: PSV prosper from Oranje boom”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1990/91: Crvena Zvezda spot on”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „1995/96: Juve hold their nerve”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2000/01: Kahn saves day for Bayern”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2002/03: Shevchenko spot on for Milan”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2004/05: Liverpool belief defies Milan”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „2007/08: Fate favours triumphant United”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
- ^ „Shoot-out win ends Chelsea's long wait for glory”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- „Champions League History”. UEFA. Arhivat din original în . Accesat în .
| |||||||||||||||||
