Sari la conținut

Aurel Cornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurel Cornea
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2]
limba germană[2] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Aurel Cornea (n. 6 iulie 1933, Veneția de Jos, județul Brașov – d. 3 septembrie 2005, Eichstätt, Germania) a fost un matematician român de renume internațional, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul analizei matematice și al teoriei potențialului⁠(d). Deși și-a pierdut vederea în adolescență, a continuat să aibă o carieră academică remarcabilă în România și Germania, fiind unul dintre fondatorii școlii românești de teoria potențialului.

Aurel Cornea s-a născut pe 6 iulie 1933 în comuna Veneția de Jos, județul Brașov. Provenea dintr-o familie modestă, iar părinții săi au plecat în București pentru a-și construi o viață mai bună. În copilărie, Aurel a rămas în grija bunicilor paterni, în satul natal. La vârsta de 15 ani, în urma unui accident în propriul său laborator de chimie improvizat acasă, și-a pierdut complet vederea.[3]

Cu toate acestea, a reușit să-și continue studiile, dovedind o capacitate intelectuală extraordinară. A fost admis la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955. În 1960, a obținut titlul de doctor în matematică, cu o teză privind frontiera Martin a suprafețelor Riemanniene.[4] [5]

Cariera academică

[modificare | modificare sursă]

După terminarea studiilor, Aurel Cornea a fost angajat ca preparator și cercetător la Institutul de Matematică din București, unde a devenit unul dintre colaboratorii apropiați ai profesorului Simion Stoilow, un nume marcant în analiza complexă. În perioada 1968-1970 a fost profesor invitat la universitățile din Erlangen (Germania), Paris (Franța) și Osaka (Japonia).

În 1978, în timpul participării la Congresul Internațional de Matematică de la Helsinki, Aurel Cornea a decis să emigreze în Germania. A fost numit profesor la Universitatea Catolică din Eichstätt, fiind unul dintre primii profesori ai nou-înființatului departament de matematică. A predat acolo până la pensionarea sa în 1999.[6]

După pensionare, a continuat să fie activ în mediul academic, ținând cursuri de teoria potențialului la Universitatea din București în cadrul unui program susținut de Serviciul German de Schimb Academic (DAAD).

Contribuții științifice

[modificare | modificare sursă]

Aurel Cornea este cunoscut pentru contribuțiile importante în domeniul matematicii, în special în analiza matematică și teoria potențialului.

Printre lucrările sale notabile se numără:

  • Corneliu Constantinescu, Aurel Cornea, "Ideale Ränder Riemannscher Flächen", Ergebnisse der Mathematik und ihrer Grenzgebiete, Springer, 1963, ISBN 978-3-642-87031-6.[7]
  • Corneliu Constantinescu, Aurel Cornea, "Potential Theory on Harmonic Spaces", Springer Berlin Heidelberg, 1972, ISBN 978-3-540-06098-7. Disponibil online la Google Books.[8]
  • N. Boboc, G. Bucur, A. Cornea, "Order and Convexity in Potential Theory: H-Cones", Springer, 1981, ISBN 978-3-540-10625-8. Disponibil online la Springer.[9]

Recunoaștere și distincții

[modificare | modificare sursă]

Aurel Cornea a primit numeroase distincții academice, printre care:

De asemenea, a fost invitat să predea și să participe la conferințe internaționale la prestigioase universități din Canada, Statele Unite și Germania.

Moștenire și influență

[modificare | modificare sursă]

Aurel Cornea este considerat unul dintre fondatorii școlii românești de teoria potențialului. Prin lucrările sale, a influențat generații de matematicieni din România și din străinătate. Munca sa a fost recunoscută și apreciată pe plan internațional, fiind descris de colegi drept un om de o capacitate intelectuală extraordinară și o voință remarcabilă de a-și depăși condiția.

Aurel Cornea a decedat în 2005, în urma unui accident rutier în Germania. Până în ultimele zile ale vieții sale, a rămas activ în comunitatea academică și a menținut legături strânse cu satul sau natal.[10]

  1. ^ a b Aurel Cornea, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ https://www.revistamemoria.ro/wp-content/uploads/2017/10/5556-c-contantinescu-prietenul-meu-aurel.pdf
  4. ^ Constantinescu, C.; Cornea, A. (), Asupra frontierei Martin a unei suprafețe Riemanniene (în engleză), Studii și Cercetări de Matematică (Cluj), accesat în  
  5. ^ CORNEA, Aurel - Biblioteca Județeană „George Barițiu‟ Brașov, Biblioteca Județeană „George Barițiu‟ Brașov, accesat în  
  6. ^ Observatorul, www.observatorul.com, accesat în  
  7. ^ Constantinescu, Corneliu; Cornea, Aurel (), Ideale Ränder Riemannscher Flächen (în engleză), SpringerLink, doi:10.1007/978-3-642-87031-6, accesat în  
  8. ^ Corneliu Constantinescu; Aurel Cornea (), Potential Theory on Harmonic Spaces (în engleză), Springer Berlin Heidelberg, accesat în  
  9. ^ Boboc, Nicu; Bucur, Gheorghe; Cornea, Aurel; Höllein, Herbert (), Order and Convexity in Potential Theory: H-Cones (în engleză), Lecture Notes in Mathematics, doi:10.1007/bfb0090447, ISSN 1617-9692 0075-8434, 1617-9692 Verificați valoarea |issn= (ajutor), accesat în  
  10. ^ https://www.revistamemoria.ro/wp-content/uploads/2017/10/5556-c-contantinescu-prietenul-meu-aurel.pdf

Legături externe

[modificare | modificare sursă]