Sari la conținut

Hygrocybe splendidissima

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hygrocybe splendidissima
Genul Hygrocybe, aici Hygrocybe ceracea
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Hygrophoraceae
Gen: Hygrocybe
Specie: H. splendidissima
Nume binomial
Hygrocybe splendidissima
(P.D.Orton) M.M.Moser (1967)
Sinonime
  • Hygrophorus splendidissimus P.D.Orton (1960)
  • Hygrocybe punicea f. splendidissima (P.D.Orton) D.A.Reid (1972)
  • Hygrocybe punicea var. splendidissima (P.D.Orton) Kriegelst. (1992)
Modifică text Consultați documentația formatului

Hygrocybe splendidissima (Peter Darbishire Orton, 1960 ex Meinhard Michael Moser, 1967) este o specie saprofită de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrocybe,[1][2] devenită rară din cauza suprafertilizării. Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă adesea imediat după o perioadă de ploaie, în grupuri, adesea în mănunchiuri, bureții fiind conectați lejer de mai mulți la baza tulpinii, preponderent pe sol acru prin pajiști sărace în nutrienți, pășuni slab fertilizate, dar, de asemenea, în poieni de pădure și pe marginile de păduri foioase înierbate, netolerând nici un îngrășământ. Timpul apariției este din iunie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
Meinhard M. Moser

Numele binomial a fost determinat de micologul englez Peter Darbishire Orton (1916-2005) în volumul 43 al jurnalului micologic Transactions of the British Mycological Society din 1960.[5]

Apoi, în 1967, renumitul micolog austriac Meinhard Michael Moser a transferat specia la genul Hygrocybe sub păstrarea epitetului, de verificat în publicația sa Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa - Die Blätter- und Baumpilze (Agaricales und Gastromycetes),[6] fiind și numele curent valabil (2023).

Sinonime obligatorii sunt Hygrocybe punicea f. splendidissima a micologului englez Derek Agutter Reid (1927-2006) din 1972[7] precum Hygrocybe punicea var. splendidissima a micologului german German Josef Krieglsteiner (1937-2001) din 1992,[8] ambele bazând pe descrierea lui Orton. Alți taxoni nu sunt cunoscuți.

Epitetul specific este derivat din superlativul adjectivului latin (latină splendidus=licărind, lucios, splendid, strălucitor,[9] datorită aspectului în primul rând al pălăriei.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
  • Pălăria: are un diametru între 3 și 6 (8) cm, este nu foarte groasă, ceroasă, destul de fragilă, higrofilă, inițial emisferică, apoi conic-trunchiată până convexă, deprimată și umbonată (= mamelată) cu marginea adesea neregulată și ondulată. Cuticula este netedă, uscată și mată, la umezeală lipicioasă, coloritul fiind stacojiu închis până la roșu rubin. Nu înnegrește după apăsare sau leziune.
  • Lamelele: sunt lucioase, spațiate, destul de groase, bulboase, ascendente, cu lameluțe intercalate de lungime diferită, aproape libere până la strâmt aderate la picior, fiind de un colorit roșiatic până la roșu-portocaliu. Muchiile sunt gălbuie și nu dințate.
  • Piciorul: ușor detașabil de pălărie, uscat, lucios și mai mult sau mai puțin neted, cu o lungime de 3 la 8 (10) cm și o grosime de 1 până la 1,5 cm, este neregulat în formă de fus până la comprimat îndoit, în jumătatea inferioară cu una sau două brazde longitudinale. Este colorat roșu-portocaliu până la galben-portocaliu, rar galben și spre baza ascuțită gălbui până la alb-crem. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: galbenă care nu se decolorează în contact cu aerul după o secțiune este ceva ceroasă și friabilă. Mirosul slab parfumat, devine odată uscând, din ce în ce mai intensiv de miere, gustul fiind plăcut.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori extrem de variabili ca formă și mărime, predominant elipsoidal zvelți până la cilindrici, nestrânși, cu o proporție semnificativ mare de spori cilindri zvelți și o dimensiune de 7,5-13,3 x 4,3-5,6 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu catarame sunt lunguiețe, clavate, cu 4 (uneori doar 3) sterigme fiecare și măsoară 53-68 x 7-9,5 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt mai mult sau mai puțin regulate, compuse din celule relativ scurte, compacte și nu conice la capete.[10]
  • Reacții chimice: carnea colorează apă galben ca sulful, datorită pigmentului galben deschis muscaflavin.[11]
  • H. splendidissima, pălărie, lamele și picior
    H. splendidissima, pălărie, lamele și picior
  • H. splendidissima, de văzut: carnea în interior
    H. splendidissima, de văzut: carnea în interior
  • H. splendidissima tinere
    H. splendidissima tinere
  • H. splendidissima în diverse stadii de evoluție
    H. splendidissima în diverse stadii de evoluție

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Această ciupercă poate fi confundată de exemplu cu Hygrocybe mucronella (necomestibilă, amară),[12] mai departe cu comestibilele Hygrocybe aurantiosplendens,[13][14] Hygrocybe coccinea,[15] Hygrocybe insipida[16] Hygrocybe intermedia,[17] Hygrocybe miniata[18][19] sau Hygrocybe punicea,[20] dar, de asemenea, cu otrăvitoarele Hygrocybe conica[21] și Hygrocybe nigrescens[22] care înnegresc la bătrânețe, leziune sau tăiere.

Specii asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Hygrocybe aurantiosplendens
    Hygrocybe aurantiosplendens
  • Hygrocybe coccinea
    Hygrocybe coccinea
  • !!Hygrocybe conica!!
    !!Hygrocybe conica!!
  • Hygrocybe insipida
    Hygrocybe insipida
  • Hygrocybe intermedia
    Hygrocybe intermedia
  • Hygrocybe miniata
    Hygrocybe miniata
  • !Hygrocybe mucronella!
    !Hygrocybe mucronella!
  • !!Hygrocybe nigrescens!!
    !!Hygrocybe nigrescens!!
  • Hygrocybe punicea
    Hygrocybe punicea

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Această specie poate fi preparată, tăiată fin, într-o mâncare cu alte soiuri de ciuperci. Luce Höllthaler recomandă prepararea ca supă cremoasă împreună cu conopidă, ceapă, smântână și verdețuri precum ca adăugare la legume franțuzești, de exemplu Ratatouille.[23] Nu se potrivește pentru uscare. Ciuperca este de calitate culinară inferioară în comparație cu alte soiuri comestibile ale genului Hygrocybe.

Trebuie menționat că Hygrocybe splendidissima conține substanța slab toxică Crustulinol. În urmă, ingerată în doze mai mari, ar putea să provoace disfuncții digestive slabe.[24]

GBIF (2019) listează aproximativ 2.600 de apariții ale buretelui în Europa. Populația totală depășește probabil 20.000 de indivizi maturi, dar este în scădere în toate țările cunoscute de apariție, cauzată de dispariția agriculturii la scară mică și a modurilor tradiționale de gestionare a pășunilor.[25] De aceea specia ar trebui fi cruțată și lăsată la loc.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 106-107, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 438-439, ISBN 88-85013-25-2
  5. ^ P:D:Orton: „Hygrophorus splendidissimus”, în: „Transactions of the British Mycological Society”, vol. 43, nr. 2, Londra 1960, p. 265
  6. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 67
  7. ^ D.A.Reid: „Hygrocybe punicea f. splendidissima (P.D. Orton)”, în: „Fungorum rariorum Icones coloratae”, vol. 6, p. 1, Editura J. Cramer, Braunschweig 1972
  8. ^ J. Krieglsteiner: „Hygrocybe punicea var. splendidissima”, în: „Beiträge zur Kenntnis der Pilze Mitteleuropas”, vol. 8, Editura Einhorn-Verlag Eduard Dietenberger, Schwäbisch Gmünd 1992, p. 176
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1125, ISBN 3-468-07202-3
  10. ^ Interhias, nr. 3
  11. ^ H. Besl, A. Bresinsky, I. Kronawitter: „Notizen über Vorkommen und systematische Bewertung von Pigmenten in Höheren Pilzen (1)”, vol. 41, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, Karlsruhe 1975, p. 85, 86
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 400-401, ISBN 3-405-12124-8
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 408-409, ISBN 3-405-12124-8
  14. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373/1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 108-109, ISBN 978-3-440-13447-4
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441 - 1, ISBN 3-405-11774-7
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 438-439, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 41-42, ISBN 3-453-40334-7
  24. ^ „Pilzvergiftung37”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Pagina globală a Listei roșii”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, p. 94, ISBN: 978-87983-5811-4
  • Stefan Buczacki, David Attenborough: “New Generation Guide to the Fungi of Britain and Europe”, Editura University of Texas Press, Austin 1989, p. 93, ISBN: 978-02927-5536-9
  • Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, p. 158, ISBN: 978-00022-0025-7
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Thomas Laessøe, Gary Lincoff: „Mushrooms”, Editura DK Pub, Londra 2002, p. 105, ISBN: 978-07894-8986-9
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora: Pilze, Teil a, „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1980, p. 438
  • Helmuth Schmid-Heckel: „Zur Kenntnis der Pilze in den Nördlichen Kalkalpen: Mykologische Untersuchungen im Nationalpark Berchtesgaden”, Editura Berchtesgadener Anzeiger, Berchtesgaden 1985, p. 110, ISBN: 978-3-922-32507-9
  • Unione micologica italiana (ed.): „Micologia italiana”: M. Floriani: „Hygrocybe splendidissima”, Editura Edagricole, Bologna 1996, p. 89-90

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hygrocybe_splendidissima&oldid=16707791