Aleksandr Rojdestvenski
Aleksandr Rojdestvenski | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1877 Cahul, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
Decedat | Moscova, Rusia |
Cetățenie | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Imperiul Rus |
Ocupație | om de știință |
Activitate | |
Instituție | Universitatea de Stat pentru ingineria transporturilor din Sankt Petersburg[*] |
Alma Mater | Institutul de Ingineri de Căi Ferate Împăratul Alexandru I[*] |
Modifică date / text |
Aleksandr Rojdestvenski (născut Kogan;[1] în rusă Александр Константинович Рождественский; n. 1877, Cahul, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – , Moscova, Rusia) a fost un evreu basarabean, inginer și profesor țarist rus și sovietic, om de știință în domeniul transportului pe apă. Este autor a 12 monografii despre problemele transportului pe apă.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în târgul Cahul din ținutul Ismail, gubernia Basarabia (Imperiul Rus) în familia unui slujbaș. În 1896 a absolvit școala reală din Tiflis, apoi Institutul de ingineri feroviari din Petersburg.[2] Din 1901 a lucrat la Ministerul Căilor Ferate Imperiale asupra proiectului de îmbunătățire căii navigabile din Tihvin, ulterior, a fost angajat în auditul lucrărilor de dragare de-a lungul coastei Azov-Marea Neagră. Din 1905 a studiat activitatea porturilor în mai multe țări din Europa, Orientul Mijlociu și America de Nord. A devenit membru al Comisiei pentru amenajarea porturilor comerciale din Rusia, formată din oamenii de știință ai Institutului inginerilor feroviari.[3] În calitate de reprezentant al Ministerului Comerțului și Industriei, a participat la supravegherea construcției de poduri, inclusiv a Podului din Riga (1910-1914).[4] În 1917 a devenit consilier de curte.
În mai 1918 a devenit șef al departamentului de construcții al Ministerului Căilor Ferate, din noiembrie același an, șef al departamentului de construcții portuare. În anii 1918-1929 a fost director al Comisiei pentru amenajarea porturilor comerciale din cadrul Ministerul Căilor Ferate sovietic.[5] În 1921-1928, sub conducerea sa, au fost elaborate proiecte pentru extinderea tuturor porturilor din URSS și au fost dezvoltate proiecte pentru altele noi. În această perioadă a predat și la Institutul inginerilor civili și la Institutul inginerilor feroviari.
A fost arestat la 10 mai 1930 (din decembrie a fost deținut în închisoarea Butîrka) și condamnat la 10 ani de muncă forțată în lagăre și trimis la construcția Canalului Marea Albă–Marea Baltică, unde a devenit unul dintre principalii proiectanți.[6] După finalizarea construcției, a fost transferat la construcția canalului Moscova–Volga, apoi la construcția drumului circular Baikal-Amur în jurul lacului Baikal.[7] După finalizarea construcției, a fost eliberat înainte de termen, la 25 august 1935, fiind numit șef al departamentului de inginerie hidraulică, iar în 1939, șef-adjunct al departamentului de inginerie hidraulică al NKVD din Moscova.[8] Soarta după anul 1940 este necunoscută.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Biografie Arhivat în , la Wayback Machine. la lenmor.ru
- ^ Заклеймённые властью
- ^ История ПГУПСа
- ^ Бродячая камера.
- ^ „Директорский корпус Ленморниипроекта”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Г. Д. Булах (1900—1981) «Записки инженера»”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Г. Д. Булах «В Пугачёве на Иргизе: профессор Рождественский»”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Главгидрострой МВД СССР” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .