Sari la conținut

Anna Gonzaga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anna Gonzaga
Date personale
Nume la nașterefranceză Anne Marie (de) Gonzague
italiană Anna Maria (di) Gonzaga
Născută1616
Paris, Franța
Decedată6 iulie 1684 (67-68 ani)
Paris, Franța
Înmormântatăcouvent des Carmélites du faubourg Saint-Jacques[*][[couvent des Carmélites du faubourg Saint-Jacques (convent located in Paris, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiCarol I, Duce de Mantua
Caterina de Lorena
Frați și suroriMarie Louise Gonzaga
Ferdinand Gonzaga[*]
François III de Rethel[*][[François III de Rethel (French aristocrat)|​]]
Carlo al II-lea Gonzaga[*]
Bénédicte de Mantoue[*][[Bénédicte de Mantoue |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuEduard, Conte Palatin de Simmern
CopiiLouisa Maria, Prințesă de Salm
Ana Henrieta, Prințesă Condé
Benedicta Henrietta, Ducesă de Brunswick-Lüneburg
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiesalonnière[*][[salonnière (person who organizes or hosts a salon)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Gonzaga

Anne Gonzaga (Anne Marie; 1616 – 6 iulie 1684) a fost o nobilă italo-franceză. A fost fiica cea mică a Ducelui Carol I de Mantua și Montferrat și a Caterinei de Lorena. Prin căsătorie Anne a devenit Prințesă Palatină ca soție a lui Eduard, Conte Palatin de Simmern, un nepot al regelui Iacob I al Angliei și unchi al regelui George I al Marii Britanii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Anne Marie de Gonzaga s-a născut la Paris într-o ramură franceză a Casei de Gonzaga, care a domnit în Mantua în nordul Italiei. A locuit și trăit în principal în Franța. Ea a fost fiica cea mică din cei șase copii ai Ducelui și Ducesei de Mantua. A avut trei frați, inclusiv Carol al II-lea Gonzaga, și două surori, dintre care cea mare a devenit regină a Poloniei. Mama ei, Caterina, care aparținea Casei de Lorena, a murit în 1618, când Anne avea doar doi ani. Inițial familia hotărâse ca ea să devină călugăriță însă decesul tatălui în 1637 a eliberat-o de această obligație și Anne a pornit în aventuroasa ei viață.

S-a îndrăgostit de vărul pe linie maternă, Henric al II-lea, Duce de Guise; mai târziu ea a pretins că au avut o căsătorie secretă în 1639, lucru pe care el l-a negat. În 1640, Anne s-a deghizat ca bărbat ca să i se alăture la Sedan, dar el a renunțat la ea anul următor, în 1641. Ea l-a dat în judecată cerând recunoașterea ca soție a lui.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

La 24 aprilie 1645, la Paris, Anne s-a căsătorit, cu mare entuziam, cu Eduard, Conte Palatin de Simmern, un nobil german în vârstă de 19 ani, fără bani și mai tânăr ca ea cu 9 ani. Anne și Eduard au avut trei fete:

  1. Louisa Maria (23 iulie 1647 – 11 martie 1679). Căsătorită cu Charles Theodore, Prinț de Salm; au avut copii.
  2. Anne Henriette Julie, Prințesă Condé (23 iulie 1648 – 23 februarie 1723). Căsătorită cu Henri Jules, Prinț de Condé, au avut copii;
  3. Benedicta Henrietta (14 martie 1652 – 12 august 1730). Căsătorită cu Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg; au avut copii.

Potrivit istoricului italian G.B.Intra, Anne "a avut unul dintre cele mai strălucite saloane în primii ani ai domniei lui Ludovic al XIV-lea".[1]

Căsătoria celei de-a doua fiice cu Henri Jules, Prinț de Condé, duce d'Enghien a venit să restaureze poziția ei; Henri Jules, fiul Marelui Condé, era un văr al regelui Ludovic al XIV-lea și unul dintre bărbații cu cel mai înalt rang la curte. Sora ei, regina poloneză Marie Louise Gonzaga (poloneză Ludwika Maria), a desemnat-o pe Anne Henriette ca moștenitoare a ei și s-a angajat să sprijine candidatura ducelui de Enghien la tronul polonez.

Prințesa Anne a reușit să-ți căsătorească fiica cea mică, Bénédicte (uneori Benedicta sau Benedictine), cu Ducele de Brunswick și Hanovra. Prințesa Palatină a fost confidenta lui Philippe d'Orléans (fratele regelui Ludovic al XIV-lea), pentru care a aranjat a doua lui căsătorie (cu nepoata Liselotte de nouăsprezece ani a soțului ei).[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Review of reviews and world’s work: An international magazine, volume 1, William Thomas Stead, 1890, page 431
  2. ^ Wikipedia article on Philippe I, Duke of Orléans

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Williams, George L. Papal Genealogy: The Families and Descendants of the Popes. Jefferson, North Carolina and London: McFarland, 2004.