Georges Marchais
.svg){kind=small}
.png){kind=small}
Georges Marchais (născut Georges René Louis Marchais, 7 iunie 1920, La Hoguette, Calvados, Franța - d. 16 noiembrie 1997, Paris, Arondismentul 10) a fost un om politic francez, secretar general al Partidului Comunist Francez între 1972 și 1994, deputat în Parlamentul Francez între 1973 si 1997.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Georges Marchais s-a născut într-o familie modestă, tatăl sau, René Marchais a fost muncitor, iar mama sa, Germaine Boscher, văduvă de război, recăsătorită. A avut mai mulți frați.
A fost căsătorit cu Paulette Noetinger, cu care a avut trei fete – Michèle, Monique si Claudine, și de care a divorțat în 1959. S-a recăsătorit în 1977 cu Liliane Grelot cu care a avut un fiu, Olivier.[9]
A lucrat ca mecanic la Uzina aeronautică Voisin de la Issy-les-Moulineaux. În timpul războiului a fost trimis să lucreze în Germania la Uzinele Messerschmitt de la Augsburg. S-a repatriat în condiții neclare, fie înainte de 1945, fie după aceea.
Cariera în Partidul Comunist Francez[modificare | modificare sursă]
- A devenit lider sindical în 1946 și a intrat în Partidul Comunist în 1947.
- În 1969 a participat la o conferință internațională la Moscova.
- În decembrie 1972 este ales Secretar general al Partidului Comunist Francez, succedându-i lui Waldeck Rochet, demisionar din motive de sănătate.
Relația cu Nicolae Ceaușescu[modificare | modificare sursă]
Georges Marchais a avut o relație apropiată cu Nicolae Ceaușescu. A vizitat România în mai multe rânduri, fiind oaspete de onoare al mai multor manifestări cultural-artistice, printre care Festivalul de la Mamaia. A fost invitat la plenare și congrese PCR.[10] A petrecut o vacanță împreună cu Nicolae Ceaușescu, în România.[11]
Relația bună dintre cele două partide comuniste s-a reflectat în învățământul din România, unde limba franceză a început să fie învățată intensiv, fapt ce a influențat ulterior apartenența României la spațiul francofon și la întreprinderile legate de aceasta. În egală măsură, presa comunistă franceză a fost multă vreme singura presă occidentala vândută în România Socialistă. Importul de carte și film din Franța a căpătat și el o dimensiune importantă în anii 1970-1980.
În anii 1980, în urma formulării de către Occident a unor acuze agresive și repetate asupra Regimului Ceaușescu, Marchais a devenit mai reținut în raporturile cu acesta.[12]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b http://www.europarl.europa.eu/meps/en/1588 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Georges Marchais”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Марше Жорж, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Georges Marchais, base Sycomore, accesat în
- ^ Georges Marchais, SNAC, accesat în
- ^ „Georges Marchais”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ https://www.gettyimages.co.uk/detail/news-photo/georges-marchais-et-sa-femme-liliane-lors-de-la-f%C3%AAte-de-news-photo/1478089882 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ M. O. Mergnac, Histoire familiale des hommes politiques français, Paris, Archives & culture, 1997 (ISBN 978-2911665127)
- ^ „Fotografie a lui Georges Marchais împreună cu Nicolae Ceaușescu”. www.comunismulinromania.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Art-Emis Academy, Dr. Dr. Petre Opriș, "România - Stațiune de odihnă și tratament"
- ^ „Los Angeles Times, 7 ianuarie 1990, accesat la data de 11 ianuarie 2014”.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Thomas Hofnung, Georges Marchais, l’inconnu du Parti communiste français, L'Archipel, Paris, 2001 (ISBN 2841873196).
