Ileana Constantinescu
| Ileana Constantinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Elena Constantinescu |
| Născută |  Comani, România |
| Decedată | (88 de ani)[1] București, România |
| Înmormântată | Cimitirul Giulești |
| Căsătorită cu | Marin Ionescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreață artist de înregistrare[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Gen muzical | muzică populară |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 1951-2018 |
| Case de discuri | Electrecord |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” () Ordinul Meritul Cultural () |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia Ilenei Constantinescu |
Modifică date / text  | |
Ileana Constantinescu (n. , Comani, Drăgănești-Olt, Olt, România – d. , București, România) a fost o cântăreață română de muzică populară.
Debutul și activitatea artistică[modificare | modificare sursă]
În 1951 o echipă de specialiști de la Institutul de Folclor din București ajunge în satul artistei cu scopul de a identifica noi talente artistice din mediul rural pentru concursurile inter-comunale, inter-raionale și inter-regionale din acel an. Este remarcată de folcloristul Constantin Prichici. Interpreta câștigă premiul I pe regiune (Regiunea Teleorman) și premiul al II-lea pe țară.
În vara anului 1952 efectuează primele înregistrări la Societatea Română de Radiodifuziune, în număr de cinci: „Busuioc, floare cătată”, „Dunăre, Dunăre”, „I-auzi, mândro, pițigoiul”, „Marioară de la munte”, „Plin e codrul de voinici”.[2] A avut drept acompaniament orchestra condusă de Ionel Banu. La 3 august 1952 i se difuzează pentru prima dată piesele, dată ce semnifică debutul radiofonic al artistei.
În perioada 1951-1956 înregistrează peste 200 de cântece la Institutul de Folclor.
Urmează cursurile Liceului de Muzică din București, în perioada 1954-1958, la clasa de canto popular, unde le are profesoare pe Elisabeta Moldoveanu și Maria Tănase. I-au fost colegi Victoria Darvai, Natalia Șerbănescu, Natalia Gliga și Benone Sinulescu.
A efectuat numeroase turnee în țară și a colaborat cu orchestrele și ansamblurile: „Taraful Gorjului” – Târgu-Jiu („Doina Gorjului” de mai târziu), „Doina Argeșului” – Pitești, „Doina Olteniei” – Craiova, „Doina Ilfovului” – București, „Brâulețul” – Constanța, „Rapsodia Română” – București, „Flacăra Prahovei” – Ploiești.
Pe 23 septembrie 2004 a avut loc, la Studioul de concerte „Mihail Jora”, spectacolul „Ileana Constantinescu la 75 de ani”, în cadrul căruia au fost invitați să cânte colegii de scenă ai artistei: Angela Moldovan, Petre Săbădeanu, Tita Bărbulescu, Natalia Șerbănescu, Angela Buciu, Floarea Calotă, Florentina Vlad etc.
Distincții[modificare | modificare sursă]
- 2002 – Medalia Națională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a
- 2004 – Ordinul „Meritul Cultural”, grad de Cavaler
Recunoaștere[modificare | modificare sursă]
Din 2002, Casa de Cultură din Drăgănești-Olt poartă numele artistei. Pe lângă multe alte festivități, aici se desfășoară în fiecare an Festivalul-concurs național de doine și balade „De la Drăgănești la Vale”. Denumirea festivalului reprezintă titlul unui cântec din repertoriul interpretei.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b A murit cântăreaţa de muzică populară Ileana Constantinescu, , accesat în
- ^ jurnalul.ro: Ileana Constantinescu, vocea care l-a fascinat pe Mihail Sadoveanu, de Luminița Ciobanu, 20 decembrie 2011. Accesat la 16.02.2013
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Turbăceanu, Mariana: Ileana Constantinescu la timpul amintirilor, Ed. Vergiliu, București, 2007
- Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, Ed. Tip-Naste, Pitești, 1995 – p. 35
