Sari la conținut

Lucia Berciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucia Berciu
Date personale
Născut1916
Piatra Neamț, județul Neamț, România
Decedat2011 (95 de ani)
București, România
Căsătorit cuDumitru Berciu
CopiiRodica Tanțău, Adina Berciu-Draghicescu
NaționalitateRomânia
Activitate
Domeniulingvistică
Conducător de doctoratIorgu Iordan

Lucia Berciu (n. 1916, Piatra Neamț, județul Neamț - d. 2011, București) a fost o profesoară universitară, lingvistă, traducătoare și autoare de manuale română, cunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul pedagogiei studiului limbii germane.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Elena Lucia Berciu (născută Petrovici) s-a născut în județul Neamț, România, într-o familie de intelectuali care a inclus printre veri pe omul de știință Viorica Mărâi și pe pictorul Ioan Atanasiu Delamare. A fost soția istoricului și arheologului academician Dumitru Berciu și mama profesorului universitar și sociologului Rodica Tanțău, și a profesorului universitar și istoricului Adina Berciu-Drăghicescu. Tatăl ei a fost dirigintele poștei din orașul Cernăuți.[1]

Lucia Berciu a absolvit în 1934 cursurile liceale la Școala de Fete nr. 1 din Cernăuți, apoi a urmat studii la Universitatea din Cernăuți, unde cursurile erau predate în acea vreme în limba germană. A absolvit studiile universitare cu o diplomă în filosofie și litere, cu specializare în limba germană, în istoria românilor, și în franceză ca limbă secundară. Între anii 1941 și 1942 a urmat cursuri de specializare în pedagogie la Seminarul Pedagogic al Universității din București, absolvind cu o diplomă de specializare în practică pedagogică în limba germană și în franceză ca limbă secundară. În 1953 a obținut diploma de doctor în filosofie și litere din partea Universității din București.

În 1944 a devenit asistent universitar la Facultatea de Comerț, astăzi Facultatea de Business și Turism, a Academiei de Studii Economice din București. În anul 1952 a devenit primul membru al catedrei de limbi germanice a facultății. A urcat treptat în ierarhia universitară: lector (1953), conferențiar (1969) și profesor (1977). Începând din 1968 și până în 1976 a fost șefa Catedrei de Limba Germană. A ieșit la pensie în 1979, devenind profesor consultant. A lucrat ca traducătoare și autoare de manuale universitare până la sfârșitul secolului al XX-lea.[1]

A decedat în 2011 la București.

Activitate lingvistică[modificare | modificare sursă]

În 1953 Lucia Berciu și-a susținut „cum laude” teza de doctorat asupra operelor scriitorului romantic german Clemens Brentano, obținând diploma de doctor în filosofie și litere la Universitatea din București. Comisia de doctorat a fost alcătuită din academicianul dr. filolog Iorgu Iordan, academicianul Tudor Vianu, academicianul Constantin Balmuș, profesorul dr. Mircea Florian și profesorul Jean Livescu.

În 1968 Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt i-a decernat o diplomă de specializare ca profesor de limba germană, rezultatul unei burse de studii DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst), acordată de asociația DAAD a institutelor de studii superioare din Germania. De asemenea, a mai obținut burse DAAD cu durată de 1-3 luni pentru cursuri de specializare la Londra (1972), Leipzig (1973), Sonnenberg (1978), Leipzig (1983), Nürnberg (1983) și Budapesta (1984). Începând din 1973 a fost, de asemenea, membru al Sonnenberg International Association, o organizație educațională nonguvernamentală.[1]

În 1970 a scris și publicat primul manual român de Corespondență comercială în limba germană (cu și fără profesor), care datorită utilității sale a fost, în timp, publicat de mai multe ori.[2] A fost, de asemenea, autoarea mai multor manuale de germană de specialitate, inclusiv Limba și corespondența comercială germană[3] și Limba germană pentru studenți.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Tanțău, Rodica Maria, „Lucia Berciu: A teacher that opened new roads”, Amfiteatru Economic Journal, vol. 20, nr. 47, pp. 229-234.
  2. ^ Berciu, L., Corespondență comercială în limba germană, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997
  3. ^ Berciu, L., „Limba și corespondența comercială germană”, Sylvi Publishing House, 1998
  4. ^ Berciu, L., Popescu, L., „Limba Germană pentru studenți”, Ed. Ministerului de Comerț Exterior, 1999