Alexie, omul lui Dumnezeu
Alexie, omul lui Dumnezeu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | secolul al IV-lea d.Hr. ![]() Roma, Imperiul Roman de Apus ![]() |
Decedat | 412 d.Hr. ![]() Roma, Imperiul Roman de Apus ![]() |
Ocupație | anahoret[*] ![]() |
Locul desfășurării activității | Roma Antică[1] ![]() |
Venerație | |
Sărbătoare | 17 iulie ![]() |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/c/c4/Sf%C3%A2ntul_Varlaam%2C_Sf%C3%A2ntul_Alexie_Omul_lui_D-zeu%2C_Sf%C3%A2ntul_Ioasef%3B_Sf%C3%A2ntul_militar_c%C4%83lare_-_Dimitrie_%28Art%C4%83_plastic%C4%83%29_2532_25.02.2003_Tezaur_90620A791E3740B0AA051507D600E130.jpg/220px-thumbnail.jpg)
Alexie, omul lui Dumnezeu (în greacă Ἀλέξιος άνθρωπος τοῦ Θεοῦ) a fost un călugăr creștin din secolul al V-lea, sărbătorit ca sfânt în calendarul bizantin pe 17 martie,[2] iar în cel latin pe 17 iulie.
Importanța[modificare | modificare sursă]
Cinci împărați bizantini l-au avut ca sfânt patron onomastic: Alexie I Comnenul, Alexie al II-lea Comnenul, Alexie al III-lea Angelos, Alexie al IV-lea Angelos și Alexie al V-lea Ducas.
La Roma papa Benedict al VII-lea a acordat în anul 972 o biserică de pe colina Aventin ca loc de refugiu mitropolitului grec Sergiu al Damascului. Lăcașul a devenit în scurt timp renumit pentru obștea călugărească latină și greacă de acolo, loc căutat de popor, care a primit ca al doilea sfânt patron pe Sfântul Alexie, alături de Sfântul Bonifaciu. Biserica se numește până în prezent Santi Bonifacio e Alessio(en)[traduceți].
În literatură[modificare | modificare sursă]
Personajul Alioșa Karamazov, principalul protagonist al romanului Frații Karamazov scris de Feodor Dostoievski la sfârșitul secolului al XIX-lea, îl are ca patron onomastic pe Sfântul Alexie și l-a avut drept model pe Vladimir Soloviov, prietenul lui Dostoievski.[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Sărbători religioase - 17 martie Arhivat în , la Wayback Machine., agerpres.ro, 17 martie 2023. Accesat la 17 iulie 2023.
- ^ Hans Urs von Balthasar, The Glory of the Lord: A Theological Aesthetics, 1991, p. 295.