Cetățenie
Cetățenia este apartenența legală a unei persoane fizice la un stat. Regulile care sunt legate de cetățenie, se aplică pe cât posibil asupra persoanelor juridice. O persoană poate avea mai multe cetățenii. O persoană care nu are cetățenia nici unui stat se spune că este apatrid, în timp ce cel care trăiește la frontierele de stat a cărui statut teritorial este nesigur, este cel de la punctul de frontieră.[1]
Naționalitatea este adesea folosită ca sinonim pentru cetățenie în limba engleză[2] - în special în dreptul internațional - deși termenul este uneori înțeleasă ca denotând apartenența unei persoane la o națiune (un grup etnic mare).[3] În unele țări, de ex. Statele Unite, Regatul Unit, naționalitatea și cetățenia pot avea semnificații diferite.
Caractere juridice
[modificare | modificare sursă]Cetățenia apare în 2 ipostaze:
- Ca instituție politică în dreptul obiectiv
- Ca o condiție juridică (statut) în dreptul subiectiv
- În prima accepțiune:
Cetățenia reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturi sociale grupate în jurul necesității de a asigura plenitudinea drepturilor și obligațiilor prevăzute de constituție și legi acelor persoane care, prin sentimentele și interesele lor, sunt strâns legate de destinele statului respectiv. Fiind o instituție complexă, este o instituție a dreptului constituțional, menționează I. Deleanu întrucât:
- a) este o expresie a suveranității politice. Statul pe temeiul suveranității lui stabilește statutul juridic al cetățenilor săi.
- b) numai cetățenii au dreptul să participe la executarea puterii în formele instituționalizate ale democrației directe (sufragiul, referendumul, inițiativa populară) sau în ale democrației reprezentative
- În a doua accepțiune:
În acest sens ea se axează pe ideea de subiect de drept a cărei poziție juridică în cadrul unor anumite raporturi o caracterizează și numai aici se vorbește de cetățenia unei persoane (ex. dobândirea și pierderea cetățeniei)
Apatrizii și bipatridele
[modificare | modificare sursă]Dreptul constituțional cunoaște situațiile în care o persoană poate avea cetățenia mai multor state sau nu are cetățenie deloc:
- apatrid (persoană fără cetățenie) - o persoană care nu este considerată cetățean de către nici un stat în virtutea dreptului său.
- bipatrid - o persoană care are dovada cetățeniei sale din două state. Bipatridele sunt, de asemenea, denumite în mod obișnuit persoane cu mai mult de o cetățenie.
Cetățenie contra cost
[modificare | modificare sursă]Programe care oferă investitorilor străini posibilitatea obținerii cetățeniei există de multă vreme în Europa.[4] Marea Britanie este una dintre primele țări care a elaborat un asemenea proiect.[4] Din 2012 până în prezent, concurența a crescut: numeroase state europene luptă pentru atragerea imigranților.[4]
În 2013, guvernul maltez a lansat o inițiativă legislativă intitulată „Individual Investor Program“ prin care contra unei anumite sume de bani poate fi obținută cetățenia.[4] Conform acestei legi, persoana proaspăt naturalizată nu trebuie să fi locuit pe teritoriul Maltei înainte de depunerea cererii.[4] Celelalte state membre ale UE au reacționat imediat.[4] „Portița malteză” nu era deloc în conformitate cu regulile generale de acordare a cetățeniei.[4] Potrivit comisarului european pentru Justiție și Drepturi Fundamentale, Viviane Reding, trebuie să existe o legătură reală între țara adoptivă și străinul care-i solicită cetățenia.[4] În cele din urmă, Malta a fost nevoită să impună o ședere minimă de 12 luni pe teritoriul insulei înaintea acordării cetățeniei.[4]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Coplan, David. "Introduction: From empiricism to theory in African border studies." Journal of Borderlands Studies 25.2 (2010): 1-5.
- ^ Votruba, Martin. „Nationality, ethnicity in Slovakia”. Slovak Studies Program. University of Pittsburgh. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Weis, Paul (). Nationality and Statelessness in International Law. Sijthoff & Noordhoff. p. 3. ISBN 9789028603295.
- ^ a b c d e f g h i Prețuri mari pe piața naționalităților, 31 iulie 2014, Deutsche Welle, Adevărul, accesat la 31 iulie 2014