Constantin Al. Kretzulescu

Constantin A. Kretzulescu

Date personale

Născut

22 mai 1809

București, Țara Românească

Decedat

21 martie 1884 (74 de ani)

București, România

Cetățenie

România

Ocupație

politician

Limbi vorbite

limba română

Al 7-lea prim-ministru al României

În funcție
1867 – 1867

Precedat de

Ion Ghica

Succedat de

Ștefan Golescu

În funcție
27 martie 1859 – 6 septembrie 1859

Ministru al justiției

În funcție
1867 – 1867

Ministru al cultelor

În funcție
21 februarie 1859 – 27 martie 1859

Partid politic

PNL

Constantin Al. Kretzulescu (n. 22 mai 1809, București, Țara Românească – d. 21 martie 1884, București, România) a fost un militar și om politic român, membru de onoare (1871) al Academiei Române, care a deținut de două ori funcția de cel de-al șaptelea prim-ministru al României. El era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.^[1] Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu.

Devenire

Dimitrie Rosetti scria în Dicționarul Contimporanilor că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la școala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, când părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect al județului Brăila; apoi trece procurer la Inalta Curte. In 1842 demisionează și petrece mai mulți ani în Francia, Anglia, Italia, studiând literatura, filosofia, istoria. Intors în țară trăește retras până la 1857, când 'l regăsim președinte al comitetuluĭ din Muntenia pentru alegerile divanuluĭ ad-hoc.”^[2]

Politică

A deținut de două ori funcția de prim-ministru: prima dată în guvernul Constantin Al. Crețulescu (27 martie - 6 septembrie 1859) al Țării Românești, iar a doua oară în guvernul Constantin Al. Crețulescu al României, în perioada 1 martie - 4 august 1867.^[3]

În guvernul Ioan Al. Filipescu de la București al Țării Românești, după Mica Unire, a fost ministru al Cultelor (21 februarie - 27 martie 1859).^[3]

În timpul celui de-al doilea mandat de prim-ministru, a fost pe durata întregului mandat și ministru de Justiție, iar între 16-24 mai 1867 a fost de asemenea ad-interim la Război. Acest guvern era primul guvern liberal după suirea pe tron a lui Carol I, dominat de liberalii radicali, între aceștia proeminent fiind Ion C. Brătianu, ministrul de Interne.^[4] În timpul acestei guvernări, la 1 august 1867, s-a inaugurat Societatea Academică Română.

O acțiune foarte controversată a guvernului a fost o circulară emisă de ministrul de Interne Ion C. Brătianu în martie 1867, prin care se cerea prefecților să ia măsuri drastice împotriva străinilor, precum interzicere arendării de moșii, imobile, hanuri și cârciumi.^[4] Ea lovea puternic în minoritatea evreilor fără acte proveniți din Austro-Ungaria.^[4] Pentru a se opri imigrările ilegale a fost elaborată și o lege pentru reînființarea birourilor de pașapoarte.^[5] Ambele acte legislative au stârnit puternice proteste interne și externe. ^[5]

Opere

Sumariu al istoriei universale a culturei (1863)
Trecutul și era nouă. Despre mărirea națiunelor (1863)

Note

^ Berindei, Dan (1989), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncovean, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285
^ Rosetti 1897, p. 109-110.
^ ^a ^b Nicolescu 2006, p. 214.
^ ^a ^b ^c Nicolescu 2006, p. 215.
^ ^a ^b Nicolescu 2006, p. 216.

Bibliografie

Rosetti, Dimitrie R. (1897), Dicționarul Contimporanilor, București: Editura Lito-Tipografiei «Populara», pp. 109–110
Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 214–216
Neagoe, Stelian (1995), Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, București: Editura Machiavelli

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – K

[1] Berindei, Dan (1989), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncovean, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285

[2] Rosetti 1897, p. 109-110.

[nico214-3] Nicolescu 2006, p. 214.

[nico215-4] Nicolescu 2006, p. 215.

[nico216-5] Nicolescu 2006, p. 216.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

v d m ← (înainte) — Guvernul Ioan Al. Filipescu (București) (25 ianuarie - 27 martie 1859) — (după) →
Guvernele Principatului Valahiei (înainte)	Președintele Consiliului de Miniștri - Guvernele Principatului Valahiei (înainte)
Prim-Ministru Președintele Consiliului de Miniștri	Ioan Al. Filipescu
Miniștri Ministere	Nicolae Golescu - Ministru de interne · · Dimitrie Brătianu - Ministru de externe · · Barbu Catargiu - Ministru finanțelor · · Ioan Al. Filipescu - Ministrul justiției · · Ioan C. Cantacuzino și Constantin Al. Kretzulescu - Ministrul cultelor · · Generalul Barbu Vlădoianu - Ministru de război · · Grigore Filipescu - Ministrul controlului guvernului (Atribuțiile Curții de Conturi) · ·
Guvernul Constantin Al. Kretzulescu (București) (după)	Președintele Consiliului de Miniștri - Constantin Al. Kretzulescu