Episcopia de Muncaci
Episcopia de Muncaci | |
Stemă | |
Poziție geografică | |
---|---|
Țară | Ucraina |
Statistici | |
Populație | |
–totală | 1.251.000 |
Viața bisericească | |
Cult | Biserica Catolică |
Înființare | |
Catedrală | Catedrala din Ujhorod[*] |
Conducere | |
Prezență online | |
site web oficial | |
Modifică date / text |
Episcopia de Muncaci este unitate de cult a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, cu sediul la Ujhorod.
Istoric
[modificare | modificare sursă]În anul 1596, prin Uniunea de la Brest, credincioșii de rit bizantin din Regatul Poloniei au fost scoși de sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei și puși sub jurisdicția Scaunului Romei. În 1646 a avut loc după același model Uniunea de la Ujhorod.
Din 1646 până în 1771 vicariatul de Muncaci, condus de un episcop, a fost sufragan (subordonat) al Arhidiecezei de Eger.
În data de 19 septembrie 1771 împărăteasa Maria Terezia a emis un decret, aprobat ulterior de Roma, care a scos Vicariatul de Muncaci de sub tutela Arhidiecezei de Eger. Astfel a fost înființată o jurisdicție ecleziastică greco-catolică de sine stătătoare.
Vicariatul Maramureșului
[modificare | modificare sursă]Episcopul György Bizánczy a înființat în anul 1720 un vicariat greco-catolic al Maramureșului. Tot el l-a hirotonit episcop pe Inocențiu Micu-Klein în anul 1729.
Cea mai mare parte a teritoriului Vicariatului de Maramureș a devenit în anul 1853 parte a Episcopiei de Gherla, odată cu înființarea acesteia. Mitropolitul Ioan Vancea a obținut la sfârșitul secolului al XIX-lea scoaterea parohiilor române unite de la Sighetu Marmației și Slatina de sub ascultarea Episcopiei Greco-Catolice de Muncaci și arondarea lor la Episcopia de Gherla.
Odată cu înființarea Eparhiei de Maramureș prin Concordatul din 1927, a fost înființat și Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România. Astfel 11 parohii greco-catolice rutene din Eparhia de Muncaci (Cehoslovacia) și 17 parohii greco-catolice rutene din Eparhia de Stanislau (Polonia) au intrat în componența Eparhiei Române Unite de Maramureș, cu sediul la Baia Mare.
Persecuția în timpul Uniunii Sovietice
[modificare | modificare sursă]În anul 1947 episcopul Teodor Romja a supraviețuit unui atentat în care și-a pierdut viața conducătorul trăsurii în care se afla. Ajuns în spital, a fost injectat cu o substanță letală într-un al doilea atentat, coordonat de ofițerul NKVD Pavel Sudoplatov. Episcopul Romja a fost beatificat (declarat fericit) în anul 1991.