Fișier:Covățică (Etnografie) 3400 26.11.2020 Fond 70C5A7114142464994C3112BC561C989.jpg
Mărește rezoluția imaginii (5.001 × 2.107 pixeli, mărime fișier: 4,83 MB, tip MIME: image/jpeg)
Descriere fișier
[modificare | modificare sursă]Descriere |
română Covata, covățica (dacă avea dimensiuni mai reduse), albia, postava, ciupa, cațânul sau copaia era un vas lunguieț din lemn de uz gospodăresc, cu multiple întrebuințări. De regulă era folosită la plămăditul pâinii, spălatul rufelor, ca recipient pentru făina măcinată la moară, dar și ca leagăn pentru un nou născut, recipient pentru ulei, vin, resturi ș.a. Denumirea principală provine de la forma sa de scobitură sau adâncitură. La acest gen de obiecte casnice, meșterul utiliza ca unelte esențiale dalta și tesla. Covățica de la Gemenea a fost cumpărată de la Tudora - Botoșani, acolo unde presupunem că a fost și lucrată pe la mijlocul veacului trecut; din Registrul de inventar al muzeului aflăm că obiectul este achiziționat de muzeu în 1972 de la Elena Sofa din Valea Bourei, al cărei soț, Dumitru T. Sofa, era meșter olar și lemnar, deci cumva putea oricând să lucreze un astfel de obiect. Partea interioară este în fapt o adâncitură concavă, fundul vasului fiind ușor ovalizat, în așa fel încât să-i asigure obiectului oarecare stabilitate în timpul utilizării, dar și un balans ce era necesar la unele dintre întrebuințările sale (spre exemplu, la legănat). Urmele ciopliturilor sunt încă vizibile în mai multe locuri. Are „urechi” mari cât întreaga ei lățime, acest fapt facilitând apucarea și mânuirea sa. Nu prezintă nici un fel de decor. Două cioturi sau noduri străpung pereții laterali ai coveții; unul este mai mare și închis la culoare, aproape negru; aceste cioturi „sparg” cumva cromatica generală monotonă a coveții, care este una albicioasă, caracteristică culorii naturale a paltinului, esența din care a fost lucrată de meșterul de la Tudora. În interior, pe unele porțiuni, are o culoare negricioasă, cauza putând rezida în folosirea ei îndelungată. Covățica este crăpată superficial la ambele „urechi”. Are câteva carii. A fost adusă în muzeu probabil în primăvara anului 1972 împreună cu un întreg lot de piese, circa 50, toate din această zonă a județului Suceava, de către o echipă de muzeografi formată din Gheorghe Bodor, șeful muzeului, și muzeografii Victoria Semnendeav și Melania Ostap. |
---|---|
Sursa | |
Data |
|
Autor |
Fișă: Maricel Julian Lutic |
Permisiune |
Licențiere
[modificare | modificare sursă]Creative Commons Atribuire - Partajare-în-condiții-identice 4.0 Internațional (CC-BY-SA-4.0).
Această imagine este sub licență liberă și poate fi copiată la Wikimedia Commons. Fișierele libere sunt mai accesibile altor proiecte Wikimedia dacă sunt pe Commons. Orice utilizator poate efectua această operație.
Copiați la Commons cu ajutorul importatorului de fișiere |
Istoricul fișierului
Apăsați pe Data și ora pentru a vedea versiunea trimisă atunci.
Data și ora | Miniatură | Dimensiuni | Utilizator | Comentariu | |
---|---|---|---|---|---|
actuală | 17 decembrie 2021 02:09 | 5.001x2.107 (4,83 MB) | Strainubot (discuție | contribuții) | Imagine Cimec nouă |
Nu puteți suprascrie acest fișier.
Utilizarea fișierului
Următoarele pagini conțin această imagine: