Fișier:Fotografie I. L. Caragiale (Istorie) 2721 03.11.2014 Fond 04C7EDF26A534D73A3799044AF1BA29B.jpg

Mărimea acestei previzualizări: 372 × 599 pixeli. Alte rezoluții: 149 × 240 pixeli | 298 × 480 pixeli | 805 × 1.296 pixeli.

Mărește rezoluția imaginii ‎(805 × 1.296 pixeli, mărime fișier: 318 KB, tip MIME: image/jpeg)

Descriere fișier[modificare | modificare sursă]

Descriere	română Fotografie originală, ușor deteriorată, reprezentându-l pe Caragiale în 1901, bust, realizată la un atelier foto bucureștean cunoscut, M. Wandelmann. Fotografia cuprinde pe față, pe lângă imagine, semnătura autografă a scriitorului I. L. Caragiale și data probabil fixând prin această datare momentul dăruirii fotografiei istoricului Nicole Iorga. Pe verso apar numele atelierului, adresa din București, Bârlad și Slănic Moldova, „clișeul este rezervat”, precum și (sus-stânga) sigla Casei Regale și înscrisul „Fotograful Casei Regale”. Fotografia relevă o mai veche legătură dintre cei doi, debutul convențional al lui N. Iorga în viața publicistică realizându-se prin articolul de atitudine „Năpasta”, scris în favoarea lui I. L. Caragiale și publicat în ziarul „Lupta”, condus de ex-junimistul Gh. Panu. Articolul apare în nr. 1050 al ziarului, din 18 februarie 1890, p. 1-2. Cronica are efect imediat printre oamenii de cultură, Caragiale însuși îi trimite de la București volumul cu piesa „Năpasta”, prin intermediul lui Petru Missir, cu următoarea dedicație: «Criticului inteligent și conștiincios, care a binevoit, ca un om rar ce este, întâi să citească „Năpasta” și să gândească asupra ei și apoi s-o critice, Domniei sale Domnului N. Iorga, Ca semn de înaltă stimă din partea autorului, Caragiale», așa cum apare în „N. Iorga-critic și istoric literar”, autor Ecaterina Vaum, București, Editura Sigma, 2005, pp. 34, 38.
Sursa	Fotografie I. L. Caragiale
Data	23 feb 1901
Autor	Fișă: Arhip George-Lucian
Permisiune	Vezi mai jos

Licențiere[modificare | modificare sursă]

Această imagine are ca subiect principal reprezentarea bidimensională a unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasate permanent în locuri publice. Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe stipulează în art. 33 (1)f următoarele:

Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: [...] reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale.

Conform art. 25 (1), această politică se extinde asupra tuturor operelor de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, ale căror deținător(i) ai drepturilor de autor sunt în viață sau au decedat cu mai puțin de 70 de ani în urmă. Întrucât Fundația Wikimedia nu admite păstrarea materialelor cu utilizare în scopuri necomerciale, păstrarea în scopuri educaționale a acestui fișier este acceptabilă numai la Wikipedia în limba română, iar preluarea ei este permisă doar în scopuri necomerciale.