J. G. Ballard
| J. G. Ballard | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [3][4][5][6][7]  Shanghai, Republica Populară Chineză[8] |
| Decedat | (78 de ani)[3][4][5][6][7] Londra, Anglia, Regatul Unit[9] |
| Înmormântat | Kensal Green Cemetery[*][9] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer de prostată) |
| Copii | Bea Ballard[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Religie | ateism |
| Ocupație | romancier[*] scriitor scriitor de literatură științifico-fantastică[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[4][10] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Shepperton[*][1] |
| Alma mater | Universitatea Cambridge King's College[*] Leys School |
| Influențat de | William S. Burroughs |
| Premii | Premiul Memorial James Tait Black[*] () Tähtivaeltaja-palkinto[*] () Graoully d'or du meilleur roman étranger[*] ()[2] |
Modifică date / text  | |
James Graham Ballard (numit „Jim”; n. , Shanghai, Republica Populară Chineză – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un romancier englez, scriitor de povestiri și membru proeminent al mișcării Noul Val al științifico-fantasticului.
Cel mai cunoscut roman al său este Crash (1973), adaptat în 1996 pentru cinematografie de David Cronenberg și romanul semi-autobiografic Empire of the Sun (1984), ecranizat de Steven Spielberg,[11] bazat pe copilăria lui Ballard în Shanghai și intervenția armatei imperiale japoneze în timpul celui de-al doilea război chino-japonez.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în China. A fost deportat într-un lagăr japonez din Manciuria. Ajunge în Anglia în 1946 (după război) unde urmează cursurile Facultății de Medicină din Cambridge.
Debutul său literar are loc în 1936. În primii ani Ballard a fost un exponat al curentului New Worlds. Romanele din această perioadă prezintă cataclisme și dezastre de proporții. După anii 1960 interesul său față de acest gen de romane scade. Se orientează către teme noi: noua psihologie a oamenilor din societatea tehnologică.
Este considerat a fi unul dintre autorii cei mai semnificativi ai zilelor noastre, poetul coregrafiei lente a descompunerilor mentale.
Lucrări
[modificare | modificare sursă]Romane
[modificare | modificare sursă]
|
|
Unii critici au sugerat că primele patru romane ale sale sunt bazate pe teme elementare, care arată distrugerea globală prin aer, apă, foc și pământ.[12]
The Wind from Nowhere (Vântul de nicăieri, 1961) (romanul său de debut)[13] este prima lucrare a sa dintr-o serie de scenarii de "dezastre naturale" care fac ca civilizația să fie adusă în ruine de furtuni și uragane prelungite la nivel mondial. Ballard explorează modurile în care dezastrele și tragediile pot lega împreună oameni în moduri în care nicio experiență normală nu ar reuși vreodată. Inițial apare un vânt puternic care face ca transportul aerian să fie imposibil; mai târziu, oamenii trăiesc în tuneluri și subsoluri, în imposibilitatea de a merge mai sus; aproape de final, aerul poartă cantități enorme de vapori de apă, în unele cazuri, conținutul mărilor întregi, cum ar fi Marea Caspică și Marilor Lacuri, care au fost drenate complet și fundul se vede clar și uscat.[14]
În The Drowned World (Lumea scufundată, 1962) orașele au fost înghițite de oceane și transformate în mlaștini. O catastrofă naturală face ca lumea reală să se transforme într-un peisaj de vis, provocând personajele centrale să regreseze mental.[15] Deasupra acestora a crescut o junglă tropicală luxuriantă ca în Terțiar. O mână de supraviețuitori navighează către nord, deasupra unei Londre scufundate, croindu-și drum printre reptile amfibii și animale uriașe. Povestea are loc în anul 2145.[16][17]
The Burning World (1964) descrie o lume în care apa este rară (în contrast cu romanul anterior The Drowned World). După o secetă îndelungată, râurile s-au transformat în mici șiroaie și pământul în praf, forțând oamenii să se îndrepte spre oceane în căutarea apei. Seceta este cauzată de deșeurile industriale aruncate în ocean, care formează o barieră de oxigen permeabilă din polimeri saturați cu catenă lungă care previne evaporarea și distruge ciclul de precipitații.[18]
În The Crystal World (Lumea de cristal, 1966)[19] este descrisă o imagine copleșitoare a copacilor cristalizați, a frunzelor transformate în bijuterii, a păsărilor sculptate în cuarț și a oamenilor acoperiți: Pământul este pietrificat pentru eternitate. Personajul principal este Edward Sanders, un medic englez, care ajunge în Port Matarre din Gabon. De aici el încearcă să ajungă la o bază de tratament unde locuiesc Suzanne Clair (fosta sa amantă) și soțul acesteia Max. Curând Edward observă că un fenomen misterios a cristalizat jungla din jurul său împreună cu ființele sale vii. Același fenomen are loc și în Parcul Național Everglades sau în Mlaștina Pripet.[20]
În romanul apocaliptic Crash ! (1973) automobilul este ideal pentru exagerarea instinctului de agresiune, a libidoului și a puterii. Autorul afirmă că acest roman este o metaforă extremă despre o situație extremă.[21]
Imperiul Soarelui (Empire of the Sun, 1984) se bazează în mare parte pe experiențele lui Ballard în cel de-al doilea război mondial (la fel ca în povestirea sa anterioară "The Time Dead" apărută în antologia Myths of the Near Future).[22] Numele romanului este derivat din etimologia numelui pentru Japonia.[23] Romanul prezintă povestea unui tânăr băiat britanic, Jamie Graham care locuiește împreună cu părinții săi în Shanghai. După atacul de la Pearl Harbor, Japonia ocupă Shanghai, iar în haosul creat Jim este separat de părinții săi. Acesta stă o perioadă în vile abandonate, trăind cu resturi de produse alimentare ambalate. După ce a epuizat toate alimentele, decide să se predea armatei japoneze, în cele din urmă fiind închis în Centrul Civil Lunghua. Aici, deși japonezii sunt dușmanii, ajunge să se identifice parțial cu ei datorită piloților unor avioane superbe. Spre sfârșitul războiului, prizonierii din tabără sunt obligați să mărșăluiască spre Nantao, iar mulți prizonieri mor de-a lungul drumului. Jim este salvat de foame cu ajutorul pachetelor aruncate de bombardierele americane. Romanul a fost ecranizat de Tom Stoppard[24] în 1987, în regia lui Steven Spielberg.[25] A fost nominalizat la șase premii Oscar[26] și a câștigat trei premii ale Academiei Britanice (pentru cinematografie, muzică și sunet).
Colecții de povestiri
[modificare | modificare sursă]
|
|
Despre colecția de povestiri Vermilion Sands (Nisipurile purpurii, 1971) Ballard spune că este o periferie exotică a limbajului său mintal. Vermilion Sands este o stațiune balneară ciudată cu flori muzicale și sculpturi cântătoare. Poeții scriu cu ajutorul mașinilor de creat poezii, pictorii folosesc pigmenți care realizează singuri picturi pe pânză, oamenii locuiesc în case construite mintal și poartă haine vii.
Low-Flying Aircraft and Other Stories (Aparat de zbor la joasă înălțime și alte povestiri, 1976) este o colecția de 9 povestiri, Ultimul oraș fiind un mini-roman. La jumătatea veacului al XX-lea tehnologiile dure, marile industrii au decăzut, orașele sunt pustii, viața oamenilor a devenit vegetariană, ecologie, trai pastoral. Eroul principal, Halloway, este fascinat de trecutul omenirii ale cărui ruine le găsește și la ușa sa. El vrea să ajungă la New York ca să pornească din nou mașinile...
Altele
[modificare | modificare sursă]- A User's Guide to the Millennium: Essays and Reviews (1996)
- Miracles of Life (Autobiography; 2008)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://theparisreview.org/interviews/2929/the-art-of-fiction-no-85-j-g-ballard Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.noosfere.org/livres/prix.asp?numprix=23 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b J. G. Ballard, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b „J. G. Ballard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b J. G. (James Graham) Ballard, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ „J. G. Ballard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Find a Grave, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ McNeil, Joanne (). „Death of a Dystopian: The life and legacy of J.G. Ballard”. Reason. Accesat în .
- ^ Litt, Toby (). „The best of JG Ballard”. The Guardian. Accesat în .
- ^ Simon Sellars (). „The Wind From Nowhere (1961)”. Ballardian. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ The Wind from Nowhere, Capitolul 7
- ^ „Will Self on JG Ballard's 'The Drowned World'”. Telegraph.co.uk. Accesat în .
- ^ „The Drowned World | W. W. Norton & Company”. books.wwnorton.com. Accesat în .
- ^ Images from the Disaster Area
- ^ „The Terminal Collection: JG Ballard First Editions”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ 1973 Perry-Wilkie analysis of The Crystal World, www.jgballard.ca
- ^ Tuck, Donald H. (). The Encyclopedia of Science Fiction and Fantasy. Chicago: Advent. p. 28. ISBN 0-911682-20-1.
- ^ Crash Arhivat în , la Wayback Machine. (British Library)
- ^ Rossi, Umberto (). „Mind is the Battlefield: Reading Ballard's 'Life Trilogy' as War Literature”. În J. Baxter. J.G. Ballard, Contemporary Critical Perspectives. London: Continuum. pp. 66–77.
- ^ Listen to J. G. Ballard discussing Empire of the Sun - a British Library recording.
- ^ Janet Maslin (). „Spielberg's Empire of The Sun”. The New York Times. Accesat în .
- ^ Imperiul soarelui (cinemagia.ro)
- ^ Meriah Doty (). „Christian Bale's first major film role: 'Empire of the Sun'”. Yahoo! Movies. Accesat în .
- ^ a b c None of the "complete" collections are in fact fully exhaustive, since they contain only some of the Atrocity Exhibition stories.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- J. G. Ballard la 'Contemporary Writers'
- J. G. Ballard pe Curlie
- J. G. Ballard la Internet Speculative Fiction Database
- J. G. Ballard la Internet Movie Database
- J. G. Ballard's online fiction at Free Speculative Fiction Online
- Ballardian: The World of J.G. Ballard (Simon Sellars)
- J.G. Ballard Literary Archive & Bibliographies (Rick McGrath)
- [1] Arhivat în , la Wayback Machine. 2008 profile of J. G. Ballard by Theodore Dalrymple in City Journal magazine
- articole, recenzii și eseuri
- Thomas Frick (). „J. G. Ballard, The Art of Fiction No. 85”. Paris Review.
- Landscapes From a Dream Arhivat în , la Wayback Machine., J G Ballard and modern art
- The Marriage of Reason and Nightmare, City Journal, Winter 2008 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Miracles of Life reviewed by Karl Miller Arhivat în , la Wayback Machine. in the TLS, 12 March 2008
- J.G. Ballard: The Glow of the Prophet Diane Johnson article on Ballard from The New York Review of Books
- Reviews of Ballard's work and John Foyster's criticism of Ballard's work featured in Edition 46 of Science Fiction magazine edited by Van Ikin.
- source material
- Manuscripts for The Unlimited Dream Company Arhivat în , la Wayback Machine. at the Harry Ransom Center at the University of Texas at Austin
- J. G. Ballard and his family on the list of the interment camp Arhivat în , la Wayback Machine. at Japan Center for Asian Historical Records
- necrologuri și amintiri
- Obituary Arhivat în , la Wayback Machine. in the Times Online
- Obituary by David Pringle in the Guardian
- Obituary by John Clute in The Independent
- Obituary in the New York Times
- Obituary in the Los Angeles Times
- Quotes from other writers on BBC News
- More writers' reactions in The Guardian
- A short appreciation in The New Yorker
- Tribute Arhivat în , la Wayback Machine. by V. Vale from RE/Search
- Letter From London: The J.G. Ballard Memorial Arhivat în , la Wayback Machine.
| Control de autoritate |
|  |
|---|