Calul Mic (constelație)
| Calul Mic | |
 Harta constelației Calul Mic (click pentru mărire) | |
| Denumire | |
|---|---|
| Nume latin | Equuleus |
| Genitiv | Equulei |
| Abreviere | Equ |
| Observație | |
| (Epoca J2000.0) | |
| Ascensie dreaptă | Între 20h 56m 11s și 21h 26m 20s |
| Declinație | Între +2° 28′ 38″ și +13° 02′ 21″ |
| Suprafață | 72 grd² (Locul 87) |
| Vizibilitate | Între 90° N și 70° S |
| Trecere la meridian | 20 septembrie, 21h00 |
| Stele | |
| Strălucitoare (m≤3,0) | 0 |
| Vizibile cu ochiul liber | 17 |
| Bayer / Flamsteed | 10 |
| Apropiate (d≤16 al) | 0 |
| Cea mai strălucitoare | α Equ (Kitalpha) (3,92m) |
| Cea mai apropiată | HD 200779 (48,41 al) |
| Obiecte | |
| Obiecte Messier | 0 |
| Ploi de meteori | Niciuna |
| Constelații învecinate | Pegas Delfinul Vărsătorul |
Modifică text  | |
Calul Mic (uneori: Mânzul)[1], iar în latină: Equuleus, este o constelație boreală, cea mai mică din această emisferă. Doar Crucea Sudului din emisfera sudică este de mai mică întindere.
Istorie și mitologie
[modificare | modificare sursă]În ciuda faptului că este de întindere mică și nu are stele semnificative, Calul Mic este totuși una dintre cele 48 de constelații luate în vedere de Ptolemeu în lucrarea sa Almageste.
Constelația l-ar reprezenta, în Mitologia greacă, pe Celeris, fratele mai mic al lui Pegas, pe care Hermes l-a dat lui Castor, sau pe Cyllarus pe care Hera l-a încredințat lui Pollux.[1]
Observarea stelelor
[modificare | modificare sursă]
Situarea constelației
[modificare | modificare sursă]Constelația este slabă și este înconjurată de vecini puțin vizibili. Reperarea cea mai simplă constă din plecarea de la Delfinul (care se „ghicește” la nord de figură), constelația cel mai ușor de recunoscut în zonă. Stelele din Calul Mic sunt la vreo zece grade la sud-est de constelația Delfinul.
Se poate repera pornind de la Vărsătorul: cele două stele γ Aqr și α Aqr (cele două mai strălucitoare din „cap”), se urcă apoi ~15° la α Equ (Kitalpha), aflată în sudul micii constelații.
Se poate repera mica pereche de stele δ Equ (la est) și γ Equ (la vest), în nordul grupului, prin aliniamentul pe care-l formează urcând spre piciorul Pegasului (ε Peg), situat ~7° mai la est.
Restul constelației Calul Mic este abia vizibil și fără formă deosebită.
Obiecte cerești
[modificare | modificare sursă]Stele principale
[modificare | modificare sursă]| B | F | Numele sau alte nume | Magnitudinea | Depărtare de Terra ani-lumină |
Clasă spectrală |
|---|---|---|---|---|---|
| α | 8 | Kitalpha | 3,92m | 186 | G0 III |
| δ | 7 | 4,49m | 55 | F7 V | |
| γ | 5 | 4,69m | 120 | F0 IV | |
| β | 10 | 5,16m | |||
| ε | 1 | 5,23m | 150 | F5 + F7 | |
| 3 | 5,61m | ||||
| 9 | 5,82m | ||||
| 4 | 5,94m | ||||
| 6 | 6,07m | ||||
| λ | 2 | 5,94m |
Alpha Equulei
[modificare | modificare sursă]α Equulei este cea mai luminoasă stea din constelația Calul Mic; se găsește la 186 de ani-lumină de Sistemul Solar. Numele tradițional Kitalpha este o contragere a unei sintagme din limba arabă veche, قطعة الفرس (transcris: Qit'at al Faras), care semnifică „parte a calului”.
Este o gigantă galbenă cu o magnitudine de 3,92. Este și o stea dublă: companionul său este o stea albă care orbitează la distanța de 0,7 ua, în 99 de zile.
Alte stele
[modificare | modificare sursă]- δ Equulei, de magnitudine aparentă 4,49, este o stea dublă spectroscopică. Cele două componente ale sale orbitează una în jurul celeilalte în 5,713 ani, la distanța medie de 4,3 ua. Este situată la 60 de ani-lumină de Terra.
- γ Equulei este o gigantă galbenă de magnitudine aparentă de 4,70 și se află la distanța de circa 115 ani-lumină de Sistemul Solar.
Prin talia sa mică și prin luminozitatea ei relativ redusă, constelația Calul Mic nu conține multe obiecte cerești. Totuși, conține galaxiile NGC 7015, NGC 7040, NGC 7045 și NGC 7046.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014. ISBN 978-973-0-16848-8
- Burnham, Robert (1978). Burnham's Celestial Handbook: An observer's guide to the universe beyond the solar system, vol 2. Dover Publications ISBN 0-486-23567-X
- Hoffleit+ (1991) V/50 The Bright Star Catalogue, 5th revised ed, Yale University Observatory, Strasbourg astronomical Data Center Arhivat în , la Wayback Machine.
- Ridpath, Ian; Tirion, Wil (), Stars and Planets Guide, Princeton University Press, ISBN 0-691-08913-2
- Ian Ridpath & Wil Tirion (2007). Stars and Planets Guide, Collins, London. ISBN 978-0-00-725120-9. Princeton University Press, Princeton. ISBN 978-0-691-13556-4.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||
