Mihail G. Orleanu
Mihail G. Orleanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | |
Decedat | (82 de ani) |
Frați și surori | George G. Orleanu[*] |
Cetățenie | România |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba română |
Deputat al României | |
Partid politic | PNL |
Alma mater | Universitatea din Paris |
Modifică date / text |
Mihai Orleanu (n. 20 noiembrie 1859, Focșani – d. 31 ianuarie 1942, Galați) a fost un om politic român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Mihai Orleanu a fost fiul lui Gheorghe Orleanu (1823-1897[1]), avocat și primar al orașului Focșani și al Mariei (n. Plagino). A fost un mare om politic român, membru al Partidului Național Liberal, deputat între 1896 și 1926. A militat pentru revizuirea Constituției prin introducerea votului universal și exproprierea pentru utilitate națională, deși era unul din marii proprietari rurali. Într-un celebru discurs, la Iași, în 1917, s-a bucurat de înfăptuirea marii sale dorințe: exproprierea latifundiilor și împroprietărirea sătenilor. Între 1909-1910 a fost Ministru al Industriei și Comerțului, iar între 1922-1926 președintele Adunării Deputaților. În calitate de Președinte al Camerei Deputaților a prezentat coroana Reginei Maria, în momentul încoronării, la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922. S-a făcut remarcat printr-o inițiativă legislativă prin care interzicea angajaților statului să se asocieze sau să inițieze greve, precum și contractul colectiv de muncă.
A fost căsătorit cu Valentina Georgeade și au avut împreună patru copii: Gheorghe, Valentina, Maria-Eliza (1902-1977) căsătorită cu Alexandru Ghica, Director general al Siguranței Statului și Polițiilor în perioada Statului Național-Legionar, și Mihai-Neculai.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Giurescu, Dinu C. (coord), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București, 2003 ISBN 973-45-0432-0 p. 312
- ^ George G. Orleanu - ORLEANU, sites.google.com, arhivat din original la , accesat în