Minas din Tokat
| Minas Tokatți | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1510[1]  Tokat, Turcia[1] |
| Decedat | 1621 (110 ani)[1] Lwów, Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania |
| Etnie | armean |
| Ocupație | poet Scrib |
| Limbi vorbite | limba armeană |
| Activitate | |
| Limbi | limba armeană |
| Specie literară | lament[*], satiră |
Modifică date / text  | |
Minas din Tokat, alternativ Minas Tokatți, (în armeană Մինաս Թոխաթցի; n. 1510, Tokat, Turcia – d. 1621, Lwów, Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania) a fost un poet și menestrel (gusan) armean din secolele al XVI-lea și al XVII-lea.[2][3][4][5]
Viața și opera[modificare | modificare sursă]
S-a născut în anul 1510 în orașul anatolian Tokat din Imperiul Otoman (azi în Turcia). În 1540 a imigrat la Camenița și de acolo la Suceava. În 1563 s-a mutat în orașul Liov (azi Lviv din Ucraina). A fost diacon și secretar al arhiepiscopului comunității armene locale, Grigor Varagheți,[6][7] iar în perioada 1572-1619 a lucrat la Tribunalul Armenesc din Liov, motiv pentru care a fost numit uneori Lovandați (Lvovski) sau Lehați (Polski).[3][5][8] S-a ocupat cu cercetarea manuscriselor armenești și a scris poezii. A murit la Liov la vârsta de 111 ani.
Moștenirea literară a lui Minas Tokatți este foarte diversă, fiind formată din poezii cu conținut atât religios, cât și laic, atât tragic, cât și satiric. El a scris atât în limba veche grabar, cât și în limba populară așharabar - limba vorbită în acea vreme. Cele mai cunoscute scrieri sunt „Cânt de jălire asupra armenilor din Țara vlahilor” (în armeană «Ողբ ի վերայ Օլախաց երկրին հայերուն», 1552) și „Laudă harissei" (în armeană «Գովասանք հերիսի», 1563). „Cântul de jălire” evocă persecuția din motive religioase a armenilor din Moldova în anii 1551-1552 de către domnul Ștefan Rareș. Minas a fost un martor ocular al acelor evenimente, iar poemul său conține informații istorice importante.[3][9][10] „Laudă harissei” este un poem satiric despre mâncarea armeană harissa; prin tot felul de laude și prin exagerarea caracteristicilor acestui fel de mâncare, autorul ridiculizează de fapt apetitul oamenilor lacomi.[11][12][13] Este format din 200 de versuri, scrise în așharabar.[14][15]
- Ediții ale scrierilor și studiilor biografice
- Реликвии армянской литературы = Նշխարք մատենագրութեան հայոց. — Izdatelstvo A. A. Kraevskogo, Sankt Petersburg, 1884. — 72 p.
- Cânt de jălire asupra armenilor din Țara vlahilor / traducere de Grigore M. Buiucliu. — Tipografia „Gutenberg” Joseph Göbl, București, 1895. — 44 p.
- Пять певцов-скитальцев: епископ Вртанес Срнкеци; писец Минас Тохатеци; иерей Степанос Тохатеци; иерей Акоп Тохатеци; епископ Лазарь Тохатеци. Биографические сведения и сочинения = Հինգ պանդուխտ տաղասացներ: Վրթանէս եպիսկոպոս Սռնկեցի; Մինաս դպիր Թոխաթեցի; Ստեփանոս երէց Թոխաթեցի; Յակոբ երէց Թոխաթեցի; Ղազար եպիսկոպոս Թոխաթեցի. Կենսագրական տեղեկութիւններ եւ բնագիրներ / alcătuită de N. A. Akinian — Izdatelstvo Mhitaristov, Viena, 1921. — pp. 57—114. — 224 p.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Haykakan sovetakan hanragitaran, hator 7[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ A. J. Hacikyan, G. Basmajian, E. S. Franchuk, N. Ouzounian.
- ^ a b c „Минас Тохатци (Մինաս Թոխաթցի)”. Enciclopedia sovietică armeană. 7. Erevan.
- ^ „L'Iran, l'Arménie et la Géorgie”. Histoire de l'humanité: 1492-1789. UNESCO.
- ^ a b „Armenian music” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Kevork B. Bardakjian.
- ^ Rachel Goshgarian, „Blending In and Separating Out: Sixteenth-Century Anatolian Armenian Food and Feasts”, în Amy Singer (ed.), Starting With Food. Culinary Approaches to Ottoman History, pp. 49—68.
- ^ Vartan Grigorian (Вартан Григорян).
- ^ A.H. Toramanian (Тораманян, А. Х.).
- ^ Piroșka Djotian-Kraicir (Джотян-Крайчир Пирошка).
- ^ James R. Russell.
- ^ James R. Russell.
- ^ M.T. Avdalbekian (Авдалбекян М. Т.).
- ^ A. Arșaruni (Аршаруни А.).
- ^ „Из писем Норайра Бузандаци” (PDF). Nr. 3. Erevan: Вестник общественных наук АН АрмССР.
