Notar
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.
Titlul de notar public a reapărut în România la câțiva ani după prăbușirea dictaturii comuniste. În timpul dictaturii comuniste (1948-1989 d.C.), notarul era funcționar într-un Notariat de Stat.
Din punct de vedere istoric, instituția notariatului public a apărut, în domeniul practicii diplomatice de natură neolatină, în sudul și sud-estul Europei, drept o consecință/un produs al culturilor scrise romane și bizantine.
În vechea organizare administrativă a României (dinainte de comunism) era și un funcționar public în comune, exercitând de obicei atribuții de secretar comunal.
În sec. al XXI-lea, notarii publici din țară (și din Republica Moldova) fac parte din Uniunea Internațională a Notariatului Latin (sediul fiind la Buenos Aires, Argentina).
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Termenul românesc de notar provine din limba franceză: notaire și din limba germană: Notar, ce, la rândul lor, provin din limba latină: notarius. Este posibilă și etimologia directă din latina cultă, folosită în cancelarii: notarius.
Organizare[modificare | modificare sursă]
- http://www.uniuneanotarilor.ro/ – site-ul oficial al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România
- http://www.institutulnotarial.ro/site/ – site-ul oficial al Institutului Notarial Român
- https://cnm.md/ – site-ul oficial al Camerei Notariale din Republica Moldova (CNM)
- http://notariat-moldova.md/ro/ – alt site al CNM-ului
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étimologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
- Tonk Sándor, Instituția notarilor publici medievali în Transilvania, în "Studia Notarialia Hungarica Tom.XXVI", Budapesta, 2018, p.84.
 | Acest articol care tratează probleme legate de administrația de stat și justiție este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |