Sari la conținut

Ciocănitoare de munte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Picoides tridactylus)
Ciocănitoare de munte
Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Piciformes
Familie: Picidae
Gen: Picoides
Specie: P. tridactylus
Nume binomial
Picoides tridactylus
(Linnaeus, 1758)
Eurasian three-toed woodpecker range.[2][n 1]
Arealul în Europa.[2][n 1]
Sinonime
  • Picus tridactylus Linnaeus, 1758
Modifică text Consultați documentația formatului

Ciocănitoarea de munte sau ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus) este o ciocănitoare de mărime medie, care se găsește din nordul Europei și din nordul Asiei până în Japonia.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Ciocănitoarea de munte din Eurasia a fost descrisă oficial în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în cea de-a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae. El a inventat numele binomial Picus tridactylus.[3] Localitatea tip este Suedia.[4] Epitetul specific provine din greaca veche tridaktulos, care înseamnă „cu trei degete” (tri- înseamnă „trei”, iar daktulos înseamnă „deget”).[5] Specia este acum plasată în genul Picoides care a fost introdus de naturalistul francez Bernard Germain de Lacépède în 1799.[6][7] Ciocănitoarea cu trei degete din Eurasia a fost considerată anterior conspecifică cu ciocănitoarea americană cu trei degete (Picoides dorsalis).[8]

Sunt recunoscute opt subspecii:[7]

  • P. t. tridactylus (Linnaeus, 1758) – din nordul Europei până în sudul Munților Ural și în sud-estul Siberiei și nord-estul Chinei
  • P. t. alpinus Brehm, CL, 1831 – Europa centrală și de sud-est până în vestul Ucrainei și în România
  • P. t. crissoleucus (Reichenbach, 1854) – din nordul Munților Ural până în estul Siberiei
  • P. t. albidior Stejneger, 1885 – Siberia de est și Peninsula Kamchatka
  • P. t. tianschanicus Buturlin, 1907 – estul Kazahstanului și vestul Chinei
  • P. t. kurodai Yamashina, 1930 – nord-estul Chinei și Coreea de Nord
  • P. t. inouyei Yamashina, 1943 – Japonia (Hokkaido)
  • P. t. funebris Verreaux, J, 1871 – China centrală

Subspecia P. t. funebris este uneori tratată ca o specie separată, ciocănitoarea cu corp întunecat.[9]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b IUCN (the source of spatial data of ranges in these maps) does not recognize P. (tridactylus) dorsalis as separate species.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BirdLife International (). „Picoides tridactylus”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22727137A87304270. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22727137A87304270.en Accesibil gratuit. Accesat în . 
  2. ^ a b BirdLife International and NatureServe (2014) Bird Species Distribution Maps of the World. 2014. Picoides tridactylus. In: IUCN 2014. The IUCN Red List of Threatened Species. Version 2014.3. „The IUCN Red List of Threatened Species”. Arhivat din original la . Accesat în . . Downloaded on 26 May 2015.
  3. ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în latină). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 114. 
  4. ^ Peters, James Lee, ed. (). Check-List of Birds of the World. 6. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. p. 215. 
  5. ^ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird NamesAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. London: Christopher Helm. p. 390. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  6. ^ Lacépède, Bernard Germain de (). „Tableau des sous-classes, divisions, sous-division, ordres et genres des oiseux”. Discours d'ouverture et de clôture du cours d'histoire naturelle (în franceză). Paris: Plassan. p. 7.  Page numbering starts at one for each of the three sections.
  7. ^ a b Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (). „Woodpeckers”. IOC World Bird List Version 10.1. International Ornithologists' Union. Accesat în . 
  8. ^ Zink, Robert M.; Rohwer, Sievert; Andreev, Alexander V.; Dittman, Donna (iulie 1995). „Trans-Beringia comparisons of mitochondrial DNA differentiation in birds” (PDF). Condor. 97 (3): 639–649. doi:10.2307/1369173. JSTOR 1369173. 
  9. ^ BirdLife International (). „Picoides funebris”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22727144A94942125. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22727144A94942125.en Accesibil gratuit. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ciocănitoare_de_munte&oldid=16320835