Sari la conținut

Salomon Wininger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Schlomo Winninger)
Schlomo Winninger
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Gura Humorului, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Ramat Gan, Israel[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 România
 Israel Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Viena

Salomon Wininger, scris și Schlomo sau Solomon Winninger, (n. , Gura Humorului, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. , Ramat Gan, Israel) a fost un biograf și lexicograf evreu.

Salomon Wininger: Marea Biografie, vol.1

Salomon Wininger a lucrat din 1910 până în timpul Primului Război Mondial ca funcționar la poștă în Cernăuți. În timpul războiului a trăit la Viena și apoi a revenit la Cernăuți. Din 1907 s-a dedicat pe lângă munca sa scrierii celei mai mari biografii evreiești din lume în șapte volume: Große Jüdische National-Biographie, care au fost editate din 1925 până în 1936 la Cernăuți. Finanțarea tipărirei operei a asigurat-o Jakob Fallenbaum (născut în 1889 în Cernăuți), care devenise între timp proprietarul unei fabrici din Chemnitz (Saxonia). Salomon a compilat de asemenea dicționarul biografic (nepublicat) Sefer Ishim Zionim (Cartea bărbaților sioniști) cu 17.000 de înregistrări. Creațiile lui au fost influențate de scrierile lui Otto Weininger. Manuscrisul se află în biblioteca evreiască națională și universitară din Ierusalim.[3][4]

El a fondat numeroase asociații caritabile și cantine publice, precum și „Asociația Pensionarilor din Bucovina” pentru funcționarii de stat.

Wininger a supraviețuit perioadei Holocaustului la Cernăuți, iar în 1951 a emigrat în Israel, unde a locuit la început în Ierusalim. Din anul 1955 a trăit într-o casă de odihnă din Netanya, iar mai târziu în Ramat Gan, unde a murit.[5]

Timp de 25 de ani, Schlomo Winninger a scris aproximativ 18.000 de biografii, fiind considerat unul din cei mai mari biografi evrei ai tuturor timpurilor.

  • Große Jüdische National-Biographie, Abarbanel – Czernowitzer, Editura Orient, Cernăuți 1925, 638 p.
  • Große Jüdische National-Biographie, Dafiera – Harden, Editura Orient, Cernăuți 1927, 635 p.
  • Große Jüdische National-Biographie, Harischon – Lazarus, Editura Orient, Cernăuți 1928, 639 p.
  • Große Jüdische National-Biographie, Leavith – Péreire, Editura Orient, Cernăuți 1930, 637 p.
  • Große Jüdische National-Biographie, Pereira – Steinhaus, Editura Orient, Cernăuți 1931, 637 p.
  • Große Jüdische National-Biographie, Band 6, „Steinheim – Zweig“, Nachtrag: „Abarbarnel – Van Geldern“, Tipografia ARTA (F. Weiner-Ernst), Cernăuți 1932, 639 p.
  • Große Jüdische National-Biographie, Band 7, Nachtrag 1: „Ge – Schluss“, Nachtrag 2: „A – Z“, „Anhang“, Tipografia ARTA (F. Weiner-Ernst), Cernăuți 1936, 667 p.
  • Biographisches Lexikon berühmter Juden aller Zeiten und Länder, auto-publicare, Cernăuți, înainte de 1940
  • Gura Humora: Geschichte einer Kleinstadt in der Südbukovina (Gura Humorului: Istoria unui oraș mic în sudul Bucovinei)
  • Encyclopaedia Judaica, vol. 16, Editura Keter, Ierusalim 1971
  • Hugo Gold: „Geschichte der Juden in der Bukowina“, Ediția Olamenu, Tel Aviv 1962 (vol. 2)
  1. ^ „Schlomo Winninger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Schlomo Winninger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Handbuch österreichischer Autorinnen und Autoren jüdischer Herkunft 18. bis 20. Jahrhundert Band 3, S-Z. Hrsg.: Österreichische Nationalbibliothek, Wien. K. G. Saur, München 2002, p. 1483, ISBN 3-598-11545-8
  4. ^ Renate Heuer: Bibliographia Judaica. Campus-Verlag, Frankfurt/M. 1988, (vol. 3., S–Z), ISBN 3-593-33398-8
  5. ^ D. Lazar: Necrolog în ziarul Ma'ariv din 20 decembrie 1968