Sari la conținut

Sfânta Treime

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Teologie trinitară)
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism
Isus din Nazaret · Fecioara Maria  · Paul din Tars  · Istoria creștinismului  · Genealogie

Biblia  · Noul Testament  · Personaje biblice

Biserici creștine  · Bisericile ortodoxe  · Biserica Catolică  · Diferențe teologice ortodoxo-catolice  · Protestantism

Mărturisiri de credință (crezuri) Simbolul apostolic  · Simbolul niceno-constantinopolitan · Simbolul atanasian  · Sfânta Treime

Simboluri Cruce  · Monograma lui Isus Hristos  · Peștele  · Păstorul  · Pomul vieții

Ritualuri creștine  · Botezul  · Euharistia  · Spovedania

Arta creștină

Sfinții  · Apostoli  · Calendarul sfinților
 Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare 

Parte a seriei despre
Atributele lui Dumnezeu din
teologia creștină
Aseitate  · Eternitate  · Har  · Sfințenie  · Imanență  · Imutabilitate · Impasibilitate  · Impecabilitate  · Incorporalitate · Gelozie  · Omnibenevolență · Misiune  · Bunătate · Omnipotență · Omniprezență · Omniștiință · Unicitate · Providență · Dreptate · Simplitate · Transcendență · Trinitate · Justețe · Mânie
Cea mai veche reprezentare a treimii, pe un sarcofag din 320-350 d.Hr. La marginea din stânga pe rândul de sus, treimea o creează pe Eva din Adam, care este întins jos în stânga ei.

Sfânta Treime este în învățătura creștină uniunea care îl constituie pe Dumnezeu. Conform Crezului de la Niceea și Constantinopol (secolul al IV-lea), Tatăl este făcătorul lumii, Fiul este mântuitorul lumii, iar Duhul Sfânt este dătătorul de viață a lumii.

Trinitarianismul este o doctrină religioasă care se bazează pe credința în Sfânta Treime (contrară binitarianismului și unitarianismului, bazate pe credința într-un Dumnezeu în două ipostaze, respectiv o ipostază). Această credință este acceptată de multe din mișcările creștine contemporane.

Teofil al Antiohiei este primul autor patristic care folosește termenul de „Treime”.[1]

Primele două concilii ecumenice (Niceea – 325 și Constantinopol – 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi.

Doctrina Sfintei Treimi exprimată în forma: „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în ființă, este Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii și complet Independent în raport cu orice” într-adevăr face deosebire în mod fundamental de majoritatea celorlalte religii politeiste, în care dumnezeul/dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent. În același timp această accepțiune a Sfintei Treimi se diferențiază net și de viziunea monoteistă a evreilor nominali, care în 1500 de ani până la Hristos nu au primit niciodată vreo mărturie ce i-ar fi putut duce la o asemenea accepțiune.[necesită citare]

Problema trinității rămâne destul de controversată, la fel cum a fost și la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptării acestei dogme de către bisericile creștine sunt reacții adverse în lumea orientală. Se pot observa critici și în scrierile musulmane, ținând cont că și islamul are la bază credința monoteistă iudaică și îl acceptă pe Iisus Hristos drept un profet foarte important, la fel ca Moise.

Sociologi ai religiei, precum protestantul Max Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene apar după iudaism, așa cum se întâmplă în creștinism, Weber le consideră a fi niște regretabile întoarceri la desuete idei primitive.[2] Printre teologii occidentali antitrinitarieni se numără Isaac Newton și Miguel Servet (ultimul plătind cu viața respingerea acestei învățături, fiind ars pe rug de către protestanți).

Stemă explicând dogma Treimii.

Doctrina Treimii

[modificare | modificare sursă]

Conform religiei creștin-ortodoxe, Sfânta Treime este formată din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.

  • Dumnezeu Tatăl este singurul Creator și Atotputernicul.
  • Dumnezeu Fiul este unicul Fiu al Domnului, trimis spre a ridica păcatele lumii. Cu toții suntem considerați fiii lui Dumnezeu, însă Iisus este "Fiul Omului" trimis spre a ridica "păcatul strămoșesc".
  • Sfântul Duh, ne este precizat în Sfânta Scriptură, că a apărut la botezul lui Iisus în formă de porumbel. Atunci botezul a fost ridicat la rang de Sfântă Taină: "Taina Sfantului Botez".

Cei trei formează o singură ființă în trei persoane (sau în trei ipostaze).

Dogma Sfintei Treimi a fost rezultatul unui proces istoric complex, în care teologii proto-ortodocși au fost treptat forțați să o adopte de propriile lor alegeri, pentru că ei combăteau în egală măsură dogme pe care le priveau drept erezii și care epuizaseră toate posibilitățile logice de a defini natura lui Isus Hristos (simplu om, simplu Dumnezeu care doar părea om, atât om cât și divin, dar două persoane diferite, atât om cât și divin, dar o singură persoană) și relația între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.[3] Au fost abandonate modele proto-ortodoxe de înțelegere acestei relații pe care proto-ortodocșii le găsiseră anterior drept progrese teologice în înțelegerea acestei relații, dar care, în urma dezbaterilor teologice ulterioare cu cei înfierați drept eretici, au fost găsite drept lipsite de nuanțarea necesară.[3] Deși proto-ortdocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi.[4]

Referitor la Sfânta Treime, „cei mai mari teologi au considerat-o întotdeauna drept un mister” și nu a fost menită să fie înțeleasă rațional: „Dacă îți închipui că o înțelegi, de fapt o înțelegi greșit”.[5] Un articol al BBC confirmă ideea că nu poate fi înțeleasă rațional.[6] Cu alte cuvinte, Sfânta Treime este o taină dumnezeiască și nu poate fi înțeleasă de mintea omului.[5]

„Treimea este un mister, nu doar în sensul biblic că este un adevăr, care a fost ascuns înainte, dar acum este revelat; dar în sensul că omul nu o poate înțelege și nu o poate face inteligibilă. Este inteligibil în unele dintre relațiile și modurile sale de manifestare, dar neinteligibil în natura sa esențială. [... Biserica] nu a încercat niciodată să explice misterul Treimii, ci doar a căutat să formuleze doctrina Treimii în așa fel încât erorile care o puneau în pericol să fie îndepărtate.”[7]

Karl Rahner⁠(en)[traduceți] a afirmat că dacă ar renunța la conceptul de Sfântă Treime, creștinismul nu ar pierde nimic; Thomas Jefferson l-a demascat drept concept irațional; critica islamică susține că acest concept distruge unitatea lui Dumnezeu.[8][9] Alister McGrath⁠(en)[traduceți] susține că acest concept derutant pentru mulți a fost obținut printr-o îndelungată muncă de reflexie asupra Scripturii, dar asta nu îl face un concept nebiblic.[10]

Referințe despre Sfânta Treime în Biblie

[modificare | modificare sursă]

Singurele versete biblice care fac referire directă (explicită, clară) la Sfânta Treime sunt I Ioan 5:7-8. Aceste versete sunt numite Comma Johanneum, ele fiind o falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei, falsificare care a apărut (se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche.[11][12][13] Unii cercetători sunt de părere că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus,[12][13] Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut la index, deși știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament, în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit.[11] Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca notă laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI.

Noua Traducere în Limba Română (Biblica, Inc. 2006) nu conține referirea la Sfânta Treime.[14]

Unii teologi creștini cred că pasajul din cartea Facerea, capitolul 18, în care Avraam și soția sa Sarra le oferă ospitalitate celor „trei Oameni”, la stejarul Mamvri, se referă la revelarea Sfintei Treimi:

„Domnul i S’a arătat [lui Avraam] la stejarul Mamvri, pe când el ședea în pragul cortului său sub zăduful amiezei. Și ridicându-și el ochii, s’a uitat: și iată, trei Oameni îi stăteau în față; și de cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s’a închinat până la pământ. Și a zis: „Doamne, dac’am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău! Să se aducă puțină apă! Spălați-Vă picioarele și odihniți-Vă sub acest copac; eu voi aduce pâine și veți mânca, după care Vă veți duce’n calea Voatră, de vreme ce-ați trecut pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!” [15]”

Pasajul este ilustrat de Icoana Sfintei Treimi a pictorului / iconarului rus Andrei Rubliov.

Teza că la stejarul Mamvri s-a arătat Sfânta Treime este disputată chiar în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.[16]

Controverse

[modificare | modificare sursă]

Martorii lui Iehova, unitarienii și unele mișcări penticostale mai mici nu recunosc dogma Sfintei Treimi.

Reprezentarea iconografică

[modificare | modificare sursă]
  • Reprezentare alegorică a Sfântei Treimi prin trei îngeri, după Facerea 18:1, într-o icoană de Andrei Rubliov pictată c. 1426.
    Reprezentare alegorică a Sfântei Treimi prin trei îngeri, după Facerea 18:1, într-o icoană de Andrei Rubliov pictată c. 1426.
  • O altă reprezentare al lui Avraam și a Sfântei Treimi din Facerea 18:1 de Teofan Cretanul (sec. XVI).
    O altă reprezentare al lui Avraam și a Sfântei Treimi din Facerea 18:1 de Teofan Cretanul (sec. XVI).
  • Sfânta Treime cu un porumbel reprezentând Duhul Sfânt, urmând Noul Testament, de un artist anonim în Occitania (sud-vestul Franței) c. 1489.
    Sfânta Treime cu un porumbel reprezentând Duhul Sfânt, urmând Noul Testament, de un artist anonim în Occitania (sud-vestul Franței) c. 1489.
  • Reprezentare într-o Biblie (sec. XV) din Franța.
    Reprezentare într-o Biblie (sec. XV) din Franța.
  • Reprezentare de un pictor cretan între 1550 și 1593.
    Reprezentare de un pictor cretan între 1550 și 1593.
  • Sec. XVI, de Damaskenos Michael.
    Sec. XVI, de Damaskenos Michael.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Un urmaș demn al Sfântului Ignatie Teoforul Arhivat în , la Wayback Machine., 26 aprilie 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina, accesat la 3 iulie 2013
  2. ^ citat din Werner Stark (“The place of Catholicism in Max Weber’s Sociology of Religion”, Sociological Analysis 29 (winter), 1968, pp. 202–10) în Capitolul 24 din “The Blackwell Companion to Eastern Christianity” for Weber, even Christian Trinitarian theology was, Stark suggests, one of the ‘early and crude forms of theology, phantasmogoric and not rational in character’ (Stark 1968: 203). It follows of course that if Trinitarian beliefs emerge after Judaism, as they do in Christianity, then this is ‘to him a regrettable throwback to outmoded primitive ideas’ (ibid.). - The Blackwell Companion to Eastern Christianity, CHAPTER 24, Sociology and Eastern Orthodoxy, by Peter McMylor and Maria Vorozhishcheva, redactat de Peter McMylor și Maria Vorojișceva).
  3. ^ a b Ehrman, Bart D. () [2003]. „On the Road to Nicaea: The Broad Swath of Proto-orthodox Christianity”. Lost Christianities. The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew (în engleză) (ed. Paperback). New York: Oxford University Press. pp. 153–154. ISBN 978-0-19-518249-1. 
  4. ^ Ehrman, Bart D. () [2003]. Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew. Oxford University Press, USA. pp. 253–255. ISBN 978-0-19-518249-1. 
  5. ^ a b Gross, Terry (). „If Jesus Never Called Himself God, How Did He Become One?”. NPR.org. Accesat în . The Doctrine of the Trinity says that there are three distinct persons. They are distinct. They're not the same. They're all three different persons. They are all equally God and yet there's only one god. Now the best theologians have always classified that as a mystery, which means that you can't understand it with your rational mind. If you think you do understand it, then you misunderstand it. 
  6. ^ „Religions - Christianity: The Trinity”. BBC. [6 June 2006]. Accesat în . The mystery of the Trinity: (1+1+1=1) = Nonsense! This idea that three persons add up to one individual seems like nonsense. And logically, it is. So Christians don't try to understand the doctrine of the Trinity logically or as a problem of arithmetic. Unfortunately most other attempts to explain the Trinity don't really capture the concept either, or are very difficult to understand. 
  7. ^ Berkhof, Louis (). Systematic Theology (ed. 4th). Grand Rapids, Michigan: W. B. Eerdman's Publishing Company. p. 89. ISBN 080283020X. The Trinity is a mystery, not merely in the Biblical sense that it is a truth, which is formerly hidden, but is now revealed; but in the sense that man cannot comprehend it and make it intelligible. It is intelligible in some of its relations and modes of manifestation, but unintelligible in its essential nature. [... The Church] has never tried to explain the mystery of the Trinity, but only sought to formulate the doctrine of the Trinity in such a manner that the errors which endangered it were warded off. 
  8. ^ „mcgrath-trinity-theology-the-basics : Free Download, Borrow, and Streaming : Internet Archive”. Internet Archive. . pp. 116–118. Accesat în . 
  9. ^ McGrath, Alister E. (). Theology: The Basics. Wiley. p. 127. ISBN 978-1-119-15808-0. Accesat în . 
  10. ^ McGrath, Alister E. (). Theology: The Basics. Wiley. p. 86. ISBN 978-1-118-72502-3. Accesat în . 
  11. ^ a b HJ de Jonge, 'Erasmus and the Comma Johanneum', Ephemerides Theologicae Lovanienses 56 (1980): 381–389.
  12. ^ a b Bruce M. Metzger, The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration, 2d ed., (Oxford University Press, 1968), p. 101.
  13. ^ a b Ehrman, Bart D.. Misquoting Jesus: The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperCollins, 2005. ISBN 978-0-06-073817-4, pp. 80-83.
  14. ^ 1 Ioan 5:7-8 NTLR - Căci trei sunt cei ce depun mărturie: - Bible Gateway
  15. ^ Biblia sau Sfânta Scriptură (2001) Traducere de Bartolomeu Anania, p. 38.
  16. ^ Mihaila, Alex (). „I S-a arătat Sfânta Treime lui Avraam la stejarul Mamvri?”. Chestiuni biblice. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Leonardo Boff, Kleine Trinitätslehre, Düsseldorf, 2007;
  • Franz Dünzl, Kleine Geschichte des trinitarischen Dogmas in der Alten Kirche, Freiburg im Breisgau, 2006;
  • Jürgen Moltmann, Trinität und Reich Gottes, Gütersloh 1994;
  • Daniel Munteanu, Der tröstende Geist der Liebe. Zu einer ökumenischen Lehre vom Heiligen Geist über die trinitarischen Theologien Jürgen Moltmanns und Dumitru Staniloaes, Neukirchen-Vluyn 2003;
  • Karl Rahner, Der eine Gott und der dreieine Gott. Das Gottesverständnis bei Christen, Juden und Muslimen, München 1983;
  • Renzo Lavatori, Spiritul Sfânt darul Tatălui și al Fiului. Studiu asupra identității Spiritului Sfânt ca dar, traducere din limba italiană de Alexandru Buzalic și Adrian Popescu, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș 2006, 426 de pagini ISBN 978-973-7688-12-5
  • Lucian Dinca, Cristos și misterul Sfintei Treimi în scrierile Sfântului Episcop Atanasie de Alexandria, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș 2015, 330 de pagini ISBN 978-973-141-581-9

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sfânta_Treime&oldid=16503949