Trei culori (film)
- Acest articol se referă la trilogia de filme franco-poloneze. Pentru imnul național al României comuniste, vezi Trei culori.
| Trei culori | |
| Rating |  |
|---|---|
| Gen | dramă  |
| Regizor | Krzysztof Kieślowski[1] |
| Scenarist | Krzysztof Kieślowski[2] Krzysztof Piesiewicz[*][2] |
| Producător | Marin Karmitz[1] |
| Studio | Canal+ |
| Distribuitor | Marin Karmitz |
| Director de imagine | Edward Kłosiński[3] Sławomir Idziak[*] Piotr Sobociński[*] |
| Muzica | Zbigniew Preisner[*] |
| Distribuție | Juliette Binoche Zbigniew Zamachowski[*] Julie Delpy Irène Jacob[*] Jean-Louis Trintignant |
| Premiera | |
| Țara |  Elveția[1] Polonia[1] Franța[1].svg){kind=small} Regatul Unit[1] |
| Limba originală | limba franceză limba poloneză |
| Nominalizări | Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (Marin Karmitz și Krzysztof Kieślowski, )[4] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Trei culori este titlul colectiv a trei filme regizate de Krzysztof Kieślowski, două realizate în limba franceză, iar celălalt în cea mai mare parte în poloneză: „Trois couleurs: Bleu” („Albastru”) (1993), „Trzy kolory: Biały” („Alb”) (pe franceză: „Blanc”) (1994) și „Trois couleurs: Rouge” („Roșu”) (1994). Scenariile tuturor au fost scrise de Kieślowski și Krzysztof Piesiewicz (consultanți: Agnieszka Holland și Slawomir Idziak), iar coloanele sonore au fost compuse de Zbigniew Preisner.
Albastrul, albul și roșul sunt culorile steagului francez în ordine de la stânga la dreapta, iar povestea fiecărui film se bazează pe unul din cele trei idealuri politice din deviza națională a Republicii Franceze: libertate, egalitate, frăție (pe franceză: liberté, égalité, fraternité). Asemenea adaptării Celor zece porunci în Decalogul, o altă creație celebră a lui Kieślowski, ilustrarea acestor principii este adesea ambiguă și ironică.
Filmele au reprezentat pentru Kieślowski primele mari succese în afara Poloniei și sunt, alături de Decalogul, cele mai lăudate opere ale sale. Renumitul critic de film american Roger Ebert, printre alții, a numit întreaga trilogie o capodoperă. Ea este considerată în general drept o mare realizare a filmului modern.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f https://www.europeanfilmacademy.org/1994.110.0.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b https://europeanfilmawards.eu/en_EN/film/three-colours-blue.5386, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://europeanfilmawards.eu/en_EN/film/three-colours-white.5389, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.europeanfilmacademy.org/1994.92.0.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
- Insdorf, Annette (). Double Lives, Second Chances: The Cinema of Krzysztof Kieślowski. New York: Hyperion. ISBN 0-7868-6562-8.
- Kieślowski, Krzysztof (). Stok, Danusia, ed. Kieślowski on Kieślowski. London: Faber and Faber. ISBN 0-571-17328-4.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en trilogia Trei Culori[nefuncțională] în topul celor mai semnificative filme din punct de vedere spiritual Arhivat în , la Wayback Machine.
- en la The Internet Movie Database : Trois couleurs: Bleu, Trzy kolory: Bialy and Trois couleurs: Rouge
- en Roger Ebert despre trilogia Trei Culori Arhivat în , la Wayback Machine.
- en trilogia Trei Culori la Rotten Tomatoes
| |||||