Sari la conținut

Cortinarius gentilis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Văloasă delicată)

Cortinarius gentilis
Văloasă delicată
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Leprocybe
Specie: C. gentilis
Nume binomial
Cortinarius gentilis
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus helvolus Pers. (1796)
  • Agaricus punctatus Pers. (1801)
  • Agaricus spurius Pers. (1801)
  • Agaricus gentilis Fr. (1821)
  • Lepiota helvola (Pers.) Gray (1821)
  • Cortinarius punctatus (Pers.) Fr. (1838)
  • Telamonia gentilis (Fr.) Wünsche (1877)
  • Gomphos gentilis (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Gomphos punctatus (Fr.) .Kuntze (1891)
Modifică text Consultați documentația formatului

Cortinarius gentilis (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] denumită în popor văloasă delicată,[3] este o ciupercă otrăvitoare răspândită cu consecință mortală, conținând atât de multă orelanină ca de exemplu Cortinarius orellanus, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la deal la munte pe terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și molizi tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar se dezvoltă de asemenea cu mare drag printre afine.Timpul apariției este din iunie până în noiembrie.[4][5]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
Elias Fries

Cunoscutul micolog bur Christian Hendrik Persoon a descris trei specii de ciuperci care contează astăzi drept sinonime ale lui Cortinarius gentilis, anume Agaricus helvolus (1796) [6] precum Agaricus punctatus și Agaricus spurius, ambele în 1801.[7]

Numele binomial hotărât este Agaricus gentilis, determinat de cunoscutul savant suedez Elias Magnus Fries, în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din 1821.[8]

Apoi, în 1838, Fries însuși a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[9] fiind și numele curent valabil (2023). Toți ceilalți taxoni sunt acceptați drept sinonime.

Epitetul specific bazează încă de la începutul secolului al XIX-lea, de la împrumutarea dovedită fără contradicții al cuvântului francez (franceză gentil=drăguț, prietenos”, învechit și „nobil”)[10] care se trage din cuvântul latin (latină gentilis=de același gen, trib; nu păgân),[11] datorită calităților frumoase în aspect, miros și gust ale ciupercii (fără toxicitate).

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Bres. Cortinarius gentilis
  • Pălăria: are un diametru de 2,5-5,5 cm, este tare higrofană, inițial conică, ascuțit cocoșată, aplatizându-se odată cu vârsta. Marginea atunci este răsfrântă unghiular în sus, ondulată inegal și brăzdată cu rupturi. Cuticula este netedă până fin solzoasă și de obicei umedă. Când vremea este uscată are un colorit galben, de altfel, el poate fi brun-gălbui, brun-portocaliu, ruginiu sau brun-roșiatic, pălind la bătrânețe.
  • Lamelele: sunt largi, foarte distanțate, slab bombate, bifurcate și intercalate inegal precum aderente la picior, fiind galben-portocalii, brun-gălbuie până ruginii, ocazional cu nuanțe brun-măslinii. La început sunt acoperite de o cortină gălbuie, repede trecătoare, rest al vălului parțial.
  • Piciorul: are o înălțime de 2,5-7 (8) cm și o lățime de 0,3-0,6 (0,8) cm, este de aceiași grosime, țeapăn, radial-fibros pe dinafară și mai întâi împăiat, apoi gol în interior precum de un colorit similar cu pălăria, galben-maroniu până brun-portocaliu, spre vârf mai deschis, spre bază mai închis, având o zonă pseudo-inelară sesizabilă, rest al vălului parțial.
  • Carnea: destul de subțire este pronunțat galbenă până brun-gălbuie, relativ fragilă în pălărie, iar în picior mai tare, în tinerețe cu un miros imperceptibil, apoi ușor ca de ridiche sau de cartofi cruzi precum un gust delicat. Nu degeaba buretele poartă acest nume.[4][5]
  • Caracteristici microscopice sporii aurii-gălbui sunt elipsoidali până slab ovoidali cu o suprafață aspru-verucoasă, lipsiți de un por germinal și fără apendice hilare, măsurând 6-9 x 4-6 microni. Pulberea lor este ruginie până brun-măslinie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 30-40 x 8-9 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt ceva mai scurte, în formă de măciucă cu vârfuri rotunjite.[12]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[13]
  • C. gentilis bătrâni: lamele și picior
    C. gentilis bătrâni: lamele și picior
  • C. gentilis mai tineri
    C. gentilis mai tineri
  • C. gentilis în grup
    C. gentilis în grup

Toxicitate

[modificare | modificare sursă]

Toxine

[modificare | modificare sursă]

Văloasa delicată conține o doză mai mică a toxinei orelanină care provoacă sindromul orelanian (parafaloidian). Dar orelanina nu este singura toxină activantă, în afară de aceasta sunt dovedite și polipeptide (în total zece) ca de exemplu phallatoxina și amatoxina. Cercetările sublinez aceeași toxicitate pentru animale (șobolani) ca la om. Cazurile de deces au fost relativ puține, aproximativ numai 15 la sută dintre consumatori. Acest fapt este probabil datorit mărimii ciuperci, care astfel a fost adăugată la mâncăruri împreuna cu bureți comestibili. Sindromul orelanian este unul grav, cu debut foarte tardiv (se manifestă după 5-14 zile, chiar trei săptămâni de la consum) și cu efecte distructive asupra rinichilor care pot fi distruși complet.[14][15][16]

Simptome

[modificare | modificare sursă]

Tot ca și rudele lui mai mari, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus, manifestările încep deseori foarte târziu de la ingerare (vezi mai sus), astfel, identificarea cauzei fiind foarte grea. Ele sunt la început nespecifice, asemănătoare unei intoxicații digestive, incluzând greață, vărsături, crampe, dureri musculare, sete și urinări dese. Abia mai târziu apar semne specifice ale disfuncționalității rinichilor cauzate de aceste toxine, concret printr-o nefropatie tubulointerstizială acompaniată de albuminurie, edeme) și meningiene, imitând o boală infecțioasă, pentru ca în final să se instaleze insuficiența renală. Caracteristică este senzația de arsură epigastrică, ce nu dispare la consumul de lichide precum reducerea masivă a urinării în stadiul avansat.[17] Un antidot efectiv nu există, tratamentul cu corticosteroizi este îndoielnic.[18]

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Acest burete poate fi confundat, pe lângă cu Cortinarius varius și Cortinarius rubellus, în primul rând cu alte specii mici de genul Cortinarius, ca de exemplu: Cortinarius brunneus (otrăvitor),[19] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[20] Cortinarius cinnamomeoluteus (otrăvitor)[21] Cortinarius croceus (otrăvitor),[22] Cortinarius colus (necomestibil),[23] Cortinarius fasciatus (necomestibil),[24] Cortinarius fulvescens (necomestibil),[25] Cortinarius hinnuleus (necomestibil),[26] Cortinarius limonius (posibil letal),[27] Cortinarius obtusus (necomestibil),[28] Cortinarius palustris (suspect) [2],[29] Cortinarius puniceus (suspect) + imagini,[4][30] Cortinarius rigens (necomestibil),[31] Cortinarius saniosus (mortal) + imagini[32],Cortinarius sertipes (necomestibil),[33] Cortinarius speciosissimus (mortal),[34] Cortinarius tophaceus (otrăvitor),[35] Cortinarius tortuosus (otrăvitor)[36] sau Cortinarius uraceus (necomestibil).[37]

Culegeți și consumați niciodată ciuperci de genul Cortinarius mici și cu carne colorată.

Specii asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]
  • !!Cortinarius brunneus!!
    !!Cortinarius brunneus!!
  • !!Cortinarius callisteus!!
    !!Cortinarius callisteus!!
  • !!Cortinarius cinnamomeoluteus!!
    !!Cortinarius cinnamomeoluteus!!
  • !Cortinarius colus!
    !Cortinarius colus!
  • !!Cortinarius croceus!!
    !!Cortinarius croceus!!
  • !!Cortinarius fasciatus!!
    !!Cortinarius fasciatus!!
  • !Cortinarius fulvescens!
    !Cortinarius fulvescens!
  • !Cortinarius hinnuleus!
    !Cortinarius hinnuleus!
  • !!!Cortinarius limonius!!!
    !!!Cortinarius limonius!!!
  • !Cortinarius obtusus!
    !Cortinarius obtusus!
  • !!!Cortinarius orellanus!!!
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  • !!Cortinarius rigens!!
    !!Cortinarius rigens!!
  • !!!Cortinarius rubellus!!!
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  • !!!Cortinarius speciosissimus!!!
    !!!Cortinarius speciosissimus!!!
  • !!Cortinarius tortuosus!!
    !!Cortinarius tortuosus!!
  • !Cortinarius uraceus!
    !Cortinarius uraceus!

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Denumire RO
  4. ^ a b c Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187, ISBN 3-405-12081-0
  6. ^ C. H. Persoon: „Observationes mycologicae”, vol. 1, Editura Peter Phillipp Wolf, Leipzig 1796, p. 49
  7. ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 274 respectiv p. 288
  8. ^ Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 212
  9. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 297 [1]
  10. ^ Wissenschaftlicher Rat der Dudenredaktion (ed.): „Duden, Das große Fremdwörterbuch. Herkunft und Bedeutung der Fremdwörter”, edtia a 4-a, Editura Dudenverlag, Mannheim, Leipzig, Wien, Zürich 2007, ISBN 978-3-411-04164-0, p. 503
  11. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 511
  12. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 664 -2
  13. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 281
  14. ^ S. Grzymala: „L'isolement de l'orellanine poison du Cortinarius orellanus Fries et l'étude de ses effects anatomopathologiques", Bulletin de la Société Mycologique de France, vol. 78, Paris 1962, p. 394-404
  15. ^ Medicina de urgență
  16. ^ Trond Schumacher, Klaus Høiland: „Mushroom poisoning caused by species of the genus Cortinarius fries”, în: „Archives of Toxicology”, vol. 53, nr. 2 (iunie), Editura Springer, Berlin 1983, p. 87–106
  17. ^ D. G. Spoerke, B. H. Rumack: „Handbook of Mushroom Poisoning: Diagnosis and Treatment”, Editura CRC Press, 1994, p. 250–255, ISBN 0-8493-0194-7
  18. ^ M. Clarkson, L. Giblin, F. O'Connell: „Acute interstitial nephritis: clinical features and response to corticosteroid therapy”, în jurnalul „Nephrol Dial Transplant”, vol. 19, nr. 11, Oxford 2004, p. 2778–83
  19. ^ I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
  20. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127, ISBN 88-85013-37-6
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6
  23. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 182-183, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  24. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 198-199 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 131-132, ISBN 3-405-12124-8
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 196-197, ISBN 3-405-12081-0
  31. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 220-221, ISBN 88-85013-25-2
  32. ^ [Cortinarius saniosus http://www.natur-in-nrw.de/HTML/Pilze/Agaricales/PA-195.html + imagini]
  33. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 206-209, ISBN 88-85013-37-6
  34. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189, ISBN 3-405-12081-0
  36. ^ I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 250-251, ISBN 88-85013-46-5
  37. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 210-211 - 2, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • René Flammer, Egon Horak: „Giftpilze – Pilzgifte. Pilzvergiftungen - Ein Nachschlagewerk für Ärzte, Apotheker, Biologen, Mykologen, Pilzexperten und Pilzsammler”, Editura Schwabe, Basel 2003, ISBN 3-7965-2008-1.
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_gentilis&oldid=15973895