Sari la conținut

Ștefan Ruha

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ștefan Ruha
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Carei, Satu Mare, România Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
Ocupațieviolonist, dirijor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)vioară  Modificați la Wikidata

Ștefan Ruha (în maghiară Ruha István; n. , Carei, Satu Mare, România – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un violonist maghiar din România, dirijor și profesor universitar, de etnie romă, laureat al primului Festival Internațional „George Enescu” (1958).[2]

La patru ani a primit prima sa vioară. Primele lecții de vioară le-a primit de la tatăl său și de la profesoara Rozália Orosz.[3]

După încheierea celui de-al doilea război mondial, a plecat la Cluj-Napoca, unde a fost descoperit de profesorul Balogh Ferenc.[4] A absolvit Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj.

În anul 1997 a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Carei.

  • 1958 - Locul III la Concursul Ceaikovski de la Moscova
  • 1958 - Locul I la Concursul Enescu de la București
  • 1959 - Locul II la Concursul Jacques Thibaud - Marguerite Long din Paris[5]
  • 1964 - titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”[6]
  • 1968 - Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”[7]
  • 1968 - Medalia I. Cuza 1994 - Cetățean de Onoare al orașului Cluj Napoca
  • 1997 - Cetățean de Onoare al orașului Carei
  • 2001 - Premiul de Artist Meritoriu al Ungariei
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Violonistul Ștefan Ruha”. Radio România Muzical. Accesat în . 
  3. ^ „Violonistul clujean Ştefan Ruha, egal al marelui Ion Voicu, dar insuficient promovat - FOTO”. Ştiri de Cluj. Accesat în . 
  4. ^ „Violonistul Ștefan Ruha”. Radio România Muzical. Accesat în . 
  5. ^ „Ştefan Ruha, legenda viorii sătmărene” (în engleză). Gazeta de Nord Vest. . Accesat în . 
  6. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 514 din 18 august 1964 pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 94.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1178.
  • Iosif Sava, Luminița Vartolomei – Mică enciclpedie muzicală, Craiova, 1997.
  • Mirela Capătă - În cercul magic al violonistului și profesorului Ștefan Ruha, Eikon, Cluj-Napoca
  • Mirela Capătă - Ștefan Ruha, o viață în constelația viorii, Editura Charmides, Bistrița, 2012, ISBN 9789737659736