Sari la conținut

Ștefania Mărăcineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ștefania Mărăcineanu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (62 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefiziciană
chimistă
învățătoare Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia, Franța
Domeniuradioactivitate, radioactivitatea artificială
Alma MaterUniversitatea din București
Sorbona[1]
Colegiul Național „Școala Centrală” din București  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia de Științe din România  Modificați la Wikidata
Cunoscută pentruprocedeu de declanșare artificială a ploii
Membru al Academiei de Științe din România
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefania Mărăcineanu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o chimistă și fiziciană română de renume internațional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.[3][4][5][6]

Carte poștală (verso) trimisă de Ștefania Mărăcineanu în 1913 doamnei Eliza Rosetti Bălănescu

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Ștefania Mărăcineanu s-a născut în București, la 17 iunie 1882.[7] Se știu foarte puține detalii despre viața ei timpurie, cu excepția faptului că a avut o copilărie nefericită, despre care ea nu a vrut să vorbească. A studiat la Liceul „Elena Doamna” din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910.[8] A activat o perioadă ca profesoară la Școala Centrală din București, o școală publică de fete.

Începând din 1922, cu ajutorul unei burse, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.[9] În 1924 și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitate Sorbonne din Paris pentru care a primit calificativul Très Honorable.[8] Cu o scurtă întrerupere, rămâne în continuare șase ani la Paris pentru a studia efectul radiației solare asupra substanțelor radioactive. Pe când studia radioactivitatea poloniului, Ștefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicația dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv.

În 1930 s-a întors în România și a devenit colaboratoare a profesorului Dimitrie Bungențianu la Universitatea din București, reușind să creeze cu mijloace proprii primul Laborator de Radioactivitate din România. Cu ajutorul profesorilor Bungențianu și Nicolae Vasilescu-Karpen experimentează o metodă de declanșare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori.[8][10][11]

În 1935, Premiul Nobel pentru chimie a fost atribuit lui Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a exprimat consternarea ei pentru faptul că Irene Joliot-Curie folosise o mare parte din observațiile sale de lucru referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menționeze aceasta. Mărăcineanu a susținut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris.[8][9]

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937.[12]

Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de iradieri, și a murit la data de 15 august 1944.[8]

Ipoteze controversate

[modificare | modificare sursă]

Ștefania Mărăcineanu a studiat legătura dintre radioactivitate și ploi, iar mai târziu relația dintre cutremure și precipitații. Ea s-a lansat și în alte ipoteze controversate, cum ar fi influența razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivității.[9] Ipoteza că razele de soare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea științifică de atunci, atât în Franța, cât și în Germania și Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă și a contribuit la izolarea Ștefaniei Mărăcineanu de grupul de la laboratorul Curie.[9]

Bibliografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Google Doodle, accesat în  
  2. ^ Stéfania Maracineanu (1882-1944) (în franceză), Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Ion N Iacovachi - Stéphanie Mărăcineanu, savante précurseur de la découverte de la radioactivité artificielle : centenaire. Noesis, No. 10, 1984
  4. ^ Edmond Nicolau, IM Ștefan, 100 de oameni de știință și inventatori români, Editura Ion Creangă, București, 1987
  5. ^ Ion Văduva-Poenaru, Mărăcineanu Ștefania, în Enciclopedia marilor personalități: din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, volumul 2 (G-O), Editura Geneze, 1999, ISBN 978-973-9099-29-5, 499 pagini
  6. ^ George Marcu, Rodica Ilinca, Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, 2009, ISBN 978-973-7839-55-8, 380 pagini
  7. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 488. 
  8. ^ a b c d e Mihai Rogai, Un paradox românesc - Celebri în lume, acasă necunoscuți - Ștefania Mărăcineanu, Formula AS, nr. 928, 2010
  9. ^ a b c d Miruna Popescu, Marelene F. Rayner-Canham, Geoffrey Rayner-Canham, Stefania Maracineanu - Ignored Romanian Scientist, în A devotion to their science: pioneer women of radioactivity, Editori M. F. Rayner-Canham și G. Rayner-Canham, McGill-Queen's Press - MQUP, 1997, ISBN 978-077-3516-42-7, 307 pagini
  10. ^ Mihai Rogai, Ploaia artificială a fost inventată în România, Evenimentul Zilei, 13 septembrie 2009
  11. ^ George Marcu , Rodica Ilinca, Femeile romane (V). Femeia care a provocat prima ploaie artificiala din lume, Ziarul Financiar - Ziarul de Duminică, 26 noiembrie 2009
  12. ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Marcu, George; Ilinca, Rodica (), Dicționarul personalităților feminine din România, București: Editura Meronia, ISBN 978-973-7839-55-8 
  • Nicolau, Edmond; Ștefan, I.M. (), 100 de oameni de știință și inventatori români, București: Editura Ion Creangă 
  • Țarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2 
  • Bedreag, C. G. Bibliografia fizicii romîne. Biografii. București: Biblioteca Societății de Științe Matematice și Fizice, 1957.
  • Moroianu, Dinu; Ștefan, I. M. Maeștrii ingeniozității românești. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1976.
  • Văduva-Poenaru, Ion (), Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, 2: P - Z, București: Editura Geneze, ISBN 973-9099-29-7 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ștefania_Mărăcineanu&oldid=16849189