Adad

Adad

Civilizația	Mitologie mesopotamiană
Tată	Anu
Mamă	Urash[*]
Bunic	Anshar[*][[Anshar (Babylonian deity)\|]]
Bunică	Kishar[*][[Kishar (earth mother goddess)\|]]
Modifică date / text

Zeități din Orientul Mijlociu
Zeități levantine
Adonis \| Anat \| Asherah \| Astarte \| Ba'al \| Berith \| Dagon \| El \| Elyon \| Elohim \| Hadad \| Moloh \| Mot \| Salem \| Shaddai \| Yaw
Nume ale lui Dumnezeu în Biblia ebraică
Adonai \| El \| Elohim \| Elyon \| Shaddai \| Shekinah \| YHWH
Zeități mesopotamiene
Adad \| Amurru \| An/Anu \| Anshar \| Asshur \| Abzu/Apsu \| Enki/Ea \| Enlil \| Ereshkigal \| Inanna/Ishtar \| Kingu \| Kishar \| Lahmu și Lahamu \| Marduk \| Mummu \| Nabu \| Nammu \| Nanna/Sin \| Nergal \| Ninhursag/Damkina \| Ninlil \| Tiamat \| Utu/Shamash
editează

Sodați asirieni cărând o statuie a lui Adad

Adad (Addu, rar Ramman; ->Fulgerătorul) este zeu mesopotamian de origine sumeriană (Ishkuru) al trăsnetului și ploii, identificat în Babilon, sub numele atributiv Addu, cu Marduk.

Era venerat în general ca stăpân al apelor violente, care a declanșat potopul și deci poate distruge recoltele prin ploi excesive sau, dimpotrivă, printr-o mare secetă, reținând apele necesare ogoarelor.

Era considerat totuși zeu sentimental, cu vagi nuanțe prometeice: când zeul suprem Enlil, spre a pedepsi omenirea, ordonă curmarea ploilor, oamenii îl invocă prin sacrificii pe Adad: "îi puseră dinainte [turte] coapte, iar lui îi plăcu prinosul de făină coaptă, [...] i se făcu rușine și ridică mâna. În fiece dimineață făcu să plouă din ceață, iar în fiece noapte lăsă să pice roua pe furiș" (Când zeii erau încă oameni, II, 26-32).

Cultul lui Adad era foarte răspândit (în Canaan - același Addu), uneori ca al zeului global al furtunii.

Adesea, Adad era reprezentat cu un ciocan într-o mână și cu un snop de fulgere în cealaltă.

Bibliografie

Victor Kernbach, Mitologie generală, 1989 - pag. 12

Legături externe

Mesopotamia: Zei: Adad(Ishkur) (Ilustrație)