Sari la conținut

Ailuridae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ailuridae
Fosilă: oligocen–prezent
Panda roșu
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Subordin: Caniformia
Infraordin: Arctoidea
Suprafamilie: Musteloidea
Familie: Ailuridae
Gray, 1843
Genuri

Actiocyon ()
Ailurus
Alopecocyon ()
Amphictis ()
Magerictis ()
Parailurus ()
Pristinailurus ()
Protursus ()
Simocyon ()

arealul pandei roșii

Ailuridae este o familie de mamifere carnivore mici, care are în componență doar un membru: Ailurus fulgens sau panda roșu.

Caracteristici generale

[modificare | modificare sursă]
  • Are o lungime de 50 cm;
  • Are o greutate de 3 kg;
  • Are o blană roșie

Este răspândit în India și Nepal.

Specii fosile

[modificare | modificare sursă]

Familia Ailuridae conține și opt genuri extincte, majoritatea din ele incluse în subfamiliile Ailurinae și Simocyoninae.[1][2][3][4][5]

  • Familia Ailuridae
    • Genul Protursus ()
      • Protursus simpsoni
    • ?Subfamilia Amphictinae
      • Genul Viretius ()
        • Viretius goeriachensis
      • Genul Amphictis ()
        • Amphictis aginensis
        • Amphictis antiqua
        • Amphictis borbonica
        • Amphictis prolongata
        • Amphictis schlosseri
        • Amphictis wintershofensis
    • Subfamilia Simocyoninae ()
      • Genul Alopecocyon ()
        • Alopecocyon leardi
      • Genul Simocyon ()
        • Simocyon batalleri
        • Simocyon diaphorus
        • Simocyon hungaricus
        • Simocyon primigenius
    • Subfamilia Ailurinae
  1. ^ McKenna, MC & Bell SK (). Classification of Mammals Above the Species Level. Columbia University Press. 
  2. ^ Peigné, S., M. Salesa, M. Antón, and J. Morales (). „Ailurid carnivoran mammal Simocyon from the late Miocene of Spain and the systematics of the genus”. Acta Palaeontologica Polonica. 50: 219–238. 
  3. ^ Salesa, M., M. Antón, S. Peigné, and J. Morales (). „Evidence of a false thumb in a fossil carnivore clarifies the evolution of pandas”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 103 (2): 379–382. doi:10.1073/pnas.0504899102. PMC 1326154Accesibil gratuit. PMID 16387860. 
  4. ^ Wallace, SC & Wang, X (). „Two new carnivores from an unusual late Tertiary forest biota in eastern North Americ”. Nature. 431 (7008): 556–559. doi:10.1038/nature02819. PMID 15457257. 
  5. ^ Ailuridae (în engleză), www.helsinki.fi 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Davis, Davis D. (1964). “The Giant Panda: A Morphological Study of Evolutionary Mechanisms.“ Zoology Memoirs. Vol. 3:1-339.
  • Decker D.M. and W.C. Wozencraft. (1991). “Phylogenetic Analysis of Recent Procyonid Genera.“ Journal of Mammalogy. Vol. 72 (1): 42-55.
  • Flynn, J.J. and G.D. Wesley Hunt. (2005a). “Carnivora.“ in The Rise of Placental Mammals: Origin, Timing and Relationships of the Major Extant Clades, by D. Archibold and K. Rose. Baltimore. ISBN 0-8018-8022-X
  • Flynn, John J., et al. (2005b). “Molecular phylogeny of the Carnivora (Mammalia): ASS-ASS the impact of increased sampling to on resolving enigmatic relationships.“ Systematic Biology. Vol. 54 (2):1-21. [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Flynn, John J. Flynn, Michael A. Nedbal, J.W. Dragoo, and R.L. Honeycutt. (1998) "Whence the Red Panda?" Molecular Phylogenetics and Evolution. Vol. 17, No. 2, November 2000, pp. 190–199. [2]
  • Glatston, A.R. (1989). Talk Panda Biology. The Hague. ISBN 90-5103-026-6
  • Glatston, A.R. (compiler) (1994). “The Red Panda, Olingos, Coatis, Raccoons, and their Relatives: Status survey and conservation action plan for Procyonids and Ailurids.”
  • IUCN/SSC Mustelid, Viverrid, and Procyonid Specialist Group. IUCN/SSC, Gland, Switzerland.
  • Gregory, W.K. (1936). “On the Phylogenetic Relationships of the Giant Panda (Ailuropoda) to other Arctoid Carnivores.“ American Museum Novitates. Vol. 878:1-29.
  • Hu, J.C. (1990). “Proceedings of studies of the red panda.” Chinese Scientific Publishing, Beijing, China [în chineză].[3]
  • Wilson, Don E. and DeeAnn M. Reeder. (2005). Mammal of Species of the World. Johns Hopkins University press. ISBN 0-8018-8221-4.