Albrecht Graf von Bernstorff
Bernstorff, Albrecht Graf von | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 6 martie 1890 Berlin |
Decedat | 23. sau 24. aprilie 1945 Berlin |
Cauza decesului | plagă împușcată[*] |
Părinți | Andreas Bernstorff[*] Augusta von Hottinger[*][3] |
Cetățenie | Germania |
Ocupație | deutscher Diplomat und Widerstandskämpder |
Limbi vorbite | limba germană |
Activitate | |
Alte nume | Bernstorff, Albrecht Theodor Andreas Graf von (voller Name) |
Alma mater | Trinity College[*][1] |
Premii | Rhodes Scholarship ()[2] |
Modifică date / text |
Albrecht Theodor Andreas Graf von Bernstorff (n. 6 martie 1890, Berlin – d. 23. sau 24. aprilie 1945, Berlin) a fost un diplomat german, care a făcut parte care au opus rezistență regimului nazist german. Bernstorff s-a numărat între principalele personalități care au făcut parte din rezistența germană. Între anii 1923-1933 a fost consul german la Londra. Mulțumită activității sale au exista relații diplomatice destinse între Germania și Marea Britanie. Deoarece nu a fost un adept al regimului nazist, a fost trimis în pensie în anul 1933. În anul 1940 Bernstorff a fost arestat și internat în Lagărul de concentrare Dachau, la câteva luni va fi lăsat liber. Până în anul 1943, an în care va fi din nou arestat, el a ajutat evreii prigoniți de fasciști, și a făcut parte din Cercul-Solf, o grupă de cetățeni germani cu vederi liberale care au făcut parte din rezistența germană. Prin relațiile sale în străinătate a reușit să contacteze alte grupări de rezistență în afara granițelor Germaniei, în vederea pregătirii atentatului din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler. După arestare Bernstorff, va fi interogat brutal de Gestapo, fiind apoi internat în lagărul de concentrare de la Ravensbrück (la Fürstenberg/Havel). În decembrie 1944 va fi adus la Berlin-Moabit unde va fi în timpul interogatoiului aproape zilnc torturat, fiind omorât de SS la sfârșitul lunii aprilie 1945.
Literatură
[modificare | modificare sursă]- Werner Graf von Bernstorff: Die Herren und Grafen v[on] Bernstorff. Eine Familiengeschichte. Eigenverlag, Celle 1982, S. 339–351.
- Rainer Brunst: Drei Leuchtspuren in der Geschichte Deutschlands. Rhombos-Verlag, Berlin 2004, ISBN 3-937231-32-3. Enthält biographische Porträts zu Albrecht von Bernstorff, Otto von Bismarck und Gustav Stresemann.
- Knut Hansen: Albrecht Graf von Bernstorff. Diplomat und Bankier zwischen Kaiserreich und Nationalsozialismus. Lang, Frankfurt am Main u.a. 1996, ISBN 3-631-49148-4.
- Eckardt Opitz: Albrecht Graf von Bernstorff. Fundamentalopposition gegen Hitler und den Nationalsozialismus. In: Ernst Willi Hansen u.a. (Hrsg.): Politischer Wandel, organisierte Gewalt und nationale Sicherheit. Beiträge zur neueren Geschichte Deutschlands und Frankreichs. Festschrift für Klaus-Jürgen Müller. Oldenbourg, München 1995, ISBN 3-486-56063-8 (=Beiträge zur Militärgeschichte. Bd. 40), S. 385–401.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]de Albrecht Graf von Bernstorff în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei
- Rainer A. Blasius: Pro Hitler oder Widerstand – Beispielhafte Geschichte des Adels. Das Parlament Nr. 12 / 17. März 2000 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Bundeszentrale für politische Bildung: Widerstand traditioneller Eliten. Informationen zur politischen Bildung (Heft 243)
- Elly Gräfin Reventlow (Hrsg.): Albrecht Bernstorff zum Gedächtnis. Eigenverlag, Düsseldorf 1952.
- Kurt von Stutterheim: Die Majestät des Gewissens. In memoriam Albrecht Bernstorff. Mit einem Vorwort von Theodor Heuss. Christians, Hamburg 1962.
- de Kurt von Stutterheim: Bernstorff, Albrecht Graf von. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 2. Duncker & Humblot, Berlin 1955, p. 137.
- ^ Rhodes Scholar Database, accesat în
- ^ Rhodes Scholar Database, accesat în
- ^ Genealogics