Alice Gabrielescu
| Alice Gabrielescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  |
| Decedată | 1968 (74 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalistă |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Alice Gabrielescu (n. 30 septembrie 1893, Bârlad, județul Vaslui[1] – d. 1968[2]) a fost o prozatoare, traducătoare și jurnalistă română.
Note biografice
[modificare | modificare sursă]A urmat școala primară nr. 1 din Bârlad, cursul inferior al liceului la Institutul particular „C. Mironescu”, Focșani (1905-1909), Institutul Moteanu, București (1909).[3]
Între cele două războaie mondiale a fost ziaristă, iar după 1944 a lucrat ca traducătoare.[4]
A colaborat cu peste 500 de articole, nuvele, recenzii la periodice: Adevărul literar și artistic, Universul, Dimineața, Semnalul, Flacăra, Drum nou, Cele trei Crișuri, Vremea, Viața Românească, Spiritul vremii, România, Femeia și căminul ș.a.[5]
A debutat în anul 1920 la concursul literar al editurii Cartea Românească, reușind să obțină premiul I pentru cartea Povestiri pentru copii. În 1941 a devenit membră a Societății Scriitorilor Români.[1]
A tradus zeci de lucrări de Balzac, Dostoievski, Cehov, Doris Lessing, Jesus Lara, Lao She, Kuo-Mojo, Mamin Sibiriak, K. Paustovski, Henry Lawson, A. Musatov, B. Nemcová, L. A. Obuhova, J. Smuul ș.a., din nuvela cehă și din cea polonă etc.[6]
Opera literară
[modificare | modificare sursă]- Povestiri pentru copii, București, 1920;
- Isprava lui Ursu, București, 1924;
- Uimitoarele întâmplări dintr-o vacanță, București, 1927;
- Necunoscuta, București, 1928; ediția II (Intimitate), București, 1934;
- Povești cu haz și cu tâlc, București, 1929;
- O zi din viața unui copil, București, 1931;
- Marșul femeilor, București, 1933;
- Lumina care nu se stinge, București, 1937;
- Copiii curajoși, București, 1939;
- Secretul profesional, București, 1943;
- Casa cu gratii, București, 1944;
- Oameni mari când au fost mici, București, 1945.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Marian Petcu (). „Istoria jurnalismului din România în date”. Polirom.
- ^ http://wife.mihaimoga.com, accesat la 3 iulie 2015
- ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 213.
- ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 609.
- ^ Gramaticu, Oltea Rășcanu (). Personalități bârlădene. Dicționar. Pim. p. 354.
- ^ Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Enciclopedia personalităţilor feminine din România. Meronia. p. 147.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Rășcanu-Gramaticu, Oltea (), Personalități bârlădene. Dicționar, Iași: Editura Pim