Sari la conținut

Ana Marinković

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ana Marinković
Date personale
Nume la naștereAna Lozanić Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
Belgrad, Principatul Serbiei Modificați la Wikidata
Decedată (92 de ani) Modificați la Wikidata
Guéthary, Aquitaine, Franța Modificați la Wikidata
PărințiSima Lozanić[*][[Sima Lozanić (chimist sârb)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJelena Lozanić[*][[Jelena Lozanić (Serbian humanitarian)|​]]
Milivoje Lozanić[*][[Milivoje Lozanić (Serbian chemist and academic)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuVojislav Marinković[*][[Vojislav Marinković (Serbian economist (1876-1935))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Serbia Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ana Marinković (în sârbă Ана Маринковић; n. , Belgrad, Principatul Serbiei – d. , Guéthary, Aquitaine, Franța) a fost pictoriță sârbă.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Ana Lozanić s-a născut la 7 aprilie 1881 la Belgrad, Regatul Serbiei,[1][2] din Stanka (născută Pačić) și Sima Lozanić. Tatăl ei a fost chimist, profesor și rector al Grandes écoles (ulterior transformată în Universitatea din Belgrad). A fost, de asemenea, președinte al Academiei Regale Sârbe și a ocupat diverse funcții în guvernul sârb. Mama ei era înrudită cu familia Vučić-Perišić, iar Ana era copilul mijlociu din trei frați, inclusiv fratele ei mai mare Milivoje (1878-1963) și sora mai mică Jelena, mai târziu Helen Frothingham (1885-1972).[3]

Lozanić a terminat școala primară și secundară la Belgrad, unde a studiat arta cu Nadežda Petrović. Apoi a luat lecții particulare de artă cu Rista și Beta Vukanović, înainte de a pleca în străinătate pentru a-și continua studiile de artă în particular la Londra și Paris. În 1908, a organizat prima sa expoziție, împreună cu elevii Școlii de Arte și Meserii, și a primit laude pentru lucrările sale din partea revistelor literare sârbești. Înainte de sfârșitul deceniului, s-a căsătorit cu Vojislav Marinković, un economist și politician sârb.[2][4]

Carieră

[modificare | modificare sursă]

În 1910, Marinković a fost invitat ca artist invitat să expună în cadrul Societății de Artă Lada, un grup fondat de familia Vukanović, și a devenit membru al societății în 1911. Când au izbucnit Războaiele Balcanice, în 1912, Marinković s-a alăturat profesorilor săi de artă Petrović și Vukanović ca asistentă voluntară în Corpul medical al armatei. În timpul Primului Război Mondial, ea și-a însoțit pacienții în timpul retragerii armatei sârbe prin Albania peste Munții Prokletije, ducându-i în siguranță în Corfu. Printre ceilalți pictori care au însoțit corpul medical s-a numărat Kosta Miličević, al cărui stil impresionist a influențat lucrările ulterioare ale lui Marinković.

Datorită bogăției și influenței familiei sale, Marinković nu a fost nevoită să angajeze studenți pentru a-și susține arta și a putut să picteze naturi statice, interioare și peisaje, în special din împrejurimile Belgradului, în timpul liber. De asemenea, a lucrat în acțiuni de voluntariat alături de regina Marija Karađorđević, ajutând femeile sărace și copiii lor. În 1935, tatăl ei, Sima Lozanić, a murit la 7 iulie;[5] soțul ei, Vojislav Marinković, a murit la 18 septembrie;[6] iar cumnatul ei, John Frothingham, fost oficial al Crucii Roșii Internaționale în timpul Primului Război Mondial și soțul surorii sale Jelena, a murit, de asemenea, la 20 noiembrie.[7]

În timpul ocupației naziste a Belgradului, Marinković a dus o viață liniștită și solitară. Când războiul s-a încheiat și comuniștii au venit la putere, ea a decis să părăsească țara. S-a mutat în orașul de la malul mării Guéthary, pe coasta de sud-vest a Franței, unde sora ei înființase un orfelinat. A trăit modest, pictând peisaje până în anii 1970, iar spre sfârșitul vieții a donat mai multe tablouri din colecția sa privată, realizate de Paja Jovanović și Kosta Miličević, Muzeului Național al Serbiei.[8]

Decesul

[modificare | modificare sursă]

Marinković a murit la 30 mai 1973 în Guéthary. Are picturi în colecțiile permanente ale Muzeului orașului Belgrad, ale Muzeului de Artă Contemporană din Belgrad, ale Muzeului Național al Serbiei și în alte locații din Serbia și din străinătate. Unele dintre lucrările sale, alături de cele ale lui Zora Petrović, Nadežda Petrović și ale altor artiste care au fost voluntare la Crucea Roșie sârbă, sunt expuse alături în Colecția memorială Pavle Beljanski. Arta lor prezintă similitudini stilistice, cum ar fi picturile expresioniste, dramatice, emoționale și colorate.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Petrović 2015.
  2. ^ a b Stanojević 1925, p. 787.
  3. ^ Dušanić 2012.
  4. ^ Novakov 2012, p. 16.
  5. ^ Milošević 2015.
  6. ^ Arhiv Jugoslavije 2008.
  7. ^ The Brooklyn Daily Eagle 1935, p. 11.
  8. ^ Hoogenboom 1987.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Djordjevic, Ana (n.d.). „Head shot of painter Ana Marinković”. gams.uni-graz.at. Graz, Austria: University of Graz. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Dušanić, Dunja (iulie 2012). „Јелена Лозанић Фротингхам” [Jelena Lozanić Frotingham [sic]]. knjizenstvo.etf.bg.ac.rs (în Serbian). Belgrade, Serbia: University of Belgrade. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Hoogenboom, Olive (). „Lathrop, John Howland (1880-1967)”. Harvard Square Library. Brooklyn, New York: First Unitarian Church of Brooklyn. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Milošević, Matea (). „Plemstvo duha – Sima Lozanić” [Nobility of the spirit - Sima Lozanic]. Radio Television of Serbia (în Serbian). Belgrade, Serbia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Nikolić, Ljubiša (). „Serbian painters in the Army Medical Corps 1914–1918” (PDF). Vojnosanitetski Pregled. Belgrade, Serbia: Military Medical Academy. 68 (7): 621–625. ISSN 0042-8450. PMID 21899186. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  • Novakov, Anna (). Diplomatic Ties. San Francisco, California: Fibonacci Academic Press. ISBN 978-1-105-57721-5. 
  • Petrović, Petar (). „Живот (ни)је бајка – Ана Маринковић, сликарка: На Други Поглед” [Life is(n't) a fairy tale - Ana Marinkovic, a painter: On Second View]. Politikin Zabavnik (în Serbian). Belgrade, Serbia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Stanojević, Stanoje (). „Marinković, Ana”. Narodna enciklopedija: srpsko-hrvatsko-slovenačka (în Croatian). II: I – M. Zagreb: Bibliografski zavod d.d. p. 787. OCLC 749100246. 
  • „J. W. Frothingham, Patron of Music, Is Dead in France”. The Brooklyn Daily Eagle. Brooklyn, New York. . p. 11. Accesat în – via Newspapers.com.  open access publication - free to read
  • „Михаило Миловановић: Изложба Ратних Сликара Врховне Команде” [Mihailo Milovanović: Exhibition of the Supreme Command's War Photos]. prvisvetskirat.rs. Užice, Serbia: Amanet Association. n.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • „Premijeri” [Premieres]. arhivyu.gov.rs. Belgrade, Serbia: Archives of Yugoslavia. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ana_Marinković&oldid=16546587