Sari la conținut

Anatol Vieru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anatol Vieru
Date personale
Nume la naștereAdolf Grünberg Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
teoretician al muzicii[*]​
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiConservatorul din Moscova[*]​  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă
muzică instrumentală
muzică clasică  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Herder ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anatol Vieru (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un compozitor român de origine evreiască,[7] pedagog și teoretician al muzicii românești clasice a secolului al XX-lea.

Studii

[modificare | modificare sursă]

Vieru studiază muzicologia și compoziția la Conservatorul de Muzică din București (1946 - 1949) cu profesorii Leon Klepper, Paul Constantinescu și Constantin Silvestri. Ulterior își continuă studiile la Conservatorul din Moscova (1951 - 1954) cu muzicianul și compozitorul armean Aram Haciaturian. În 1978 își susține, în Cluj, teza de doctorat în muzicologie De la moduri, spre un model al gândirii muzicale intervalice.

Activitate didactică

[modificare | modificare sursă]

A fost cadru didactic la catedra de orchestrație și mai târziu la catedra de compoziție ale Conservatorului din București, unde a parcurs toată ierarhia universitară. A fost invitat să susțină lecții și conferințe la universități din SUA, Canada, Israel, Geneva etc.

Activitate artistică

[modificare | modificare sursă]

Lucrări muzicale

[modificare | modificare sursă]

Anatol Vieru a compus peste 120 de lucrări de toate genurile, între care șapte simfonii, opt cvartete pentru coarde, numeroase concerte și piese de muzică corală, cu sau fără orchestră, și multă muzică de cameră.

Simfonii

[modificare | modificare sursă]
  • no.1 ‘Oda tacerii’ [Ode to Silence], 1967;
  • no.2, 1973;
  • no.3 ‘La un cutremur’ [Earthquake Sym.], 1978;
  • no.4, 1982;
  • no.5 (M. Eminescu), chorus, orch, 1984–5;
  • no.6 [Exodus], 1989;
  • no.7 ‘Anul soarelui calm’ [The Year of the Silent Sun], 1992–3

Cvartete

[modificare | modificare sursă]
  • no.1, 1955,
  • no.2, 1956;
  • no.3, pentru soprană si cvartet de coartde 1973;
  • no.4, 1980;
  • no.5, 1982;
  • no.6, 1986;
  • no.7, 1987;
  • no.8, 1991

Muzică de film

[modificare | modificare sursă]

Muzică pentru cor

[modificare | modificare sursă]
  • Mierla lui Ilie Pintilie (cant.), 1949;
  • Miorița (oratoriu), 1957;
  • Cantata anilor lumină (pe versuri de Nina Cassian), 1960;
  • Scene nocturne (pe versuri de Federico García Lorca), 2 coruri, 1964;
  • Vocale (pe versuri de Giuseppe Ungaretti), cor feminin, 1963;
  • Clepsidra II , 1971;
  • Fratele cel sărac ( pe text de Ion Neculce), 1993;
  • Daniil, 1994;
  • In marea apusului, 1998

Diverse

[modificare | modificare sursă]
    • Muzica pentru Bacovia si Labis 1959–63:
    1. Lupta contra inerției - The Struggle against Inertia,
    2. Nocturne și rezonanțe - Nocturnes and Resonances of Bacovia
    3. Destinderi - Truces
    • Discul lui Newton 1972;
    • 4 unghiuri din care am văzut Florența, 1973;
    • Cântec arhaic de dragoste:
    1. I. Sage mir an, 1985
    2. II. O that you were a Brother to Me, 1987
    3. III. Siehe, du bist schön, 1985
    4. IV. Fă-mă precum o pecete, 1989
    5. V. Ja nartsis saronskij, 1987;
    • Poveste, 1993;
    • Archipelagos, 1994;
    • Dechanson (T. Tzara), 1995;
    • Questions et responses (P. Celan, P. Solomon), 1995;
    • Iarba ochilor tăi (Celan), 1997
    • Suita în stil vechi, 1945;
    • Dansuri simfonice, 1952;
    • Concert pentru orchestră, 1954–5;
    • Concert pentru flaut, 1958;
    • Simfonia de cameră, 1962;
    • Concert pentru violoncel, 1962;
    • Jocuri , 1963;
    • Concert pentru vioara, 1964;
    • Clepsidra I, 1968–9;
    • Muzeu muzical,1968;
    • Ecran, 1969;
    • Concert pentru clarinet, 1975;
    • Sinfonietta, 1975;
    • Concert pentru vioara, violoncel și orchestră, 1979;
    • Sinfonie concertantă, violoncel și orchestră, 1987;
    • Narration II, 1985;
    • Memorial, 1990;
    • Psalm, 1993;
    • Concert pentru pian ‘Caleidoscop’, 1993;
    • Malincolia furiosa 1994;
    • Hibernal, 1995;
    • Concert pentru flaut nr.2 1996;
    • Concert pentru chitară, 1996;
    • Musik, 1996;
    • Elegia II, 1998
    • Clarinet Quintet, 1957;
    • Kammersymphonie, 1962;
    • Trepte ale tăcerii, 1966;
    • Nautilos, 1969;
    • Sita lui Eratostene 1969;
    • Nașterea unui limbaj 1971;
    • Mozaicuri 1972;
    • Iosif și frații săi 1979;
    • Scoica 1982;
    • Double Duos, 1983;
    • Ma–jo–r , 1984;
    • Metasaks, (1984);
    • Soroc I, 6 studii, 1984;
    • Soroc II, 1984;
    • Sonata pentru vioară și violoncel
    • Diaphonie, 1987;
    • Trânta, 1987;
    • Epistolaire, 1988;
    • Multigen, 1988;
    • Giusto, 1989;
    • Verset 1989;
    • Cvartet de saxofoane
    • Sax-Vier 1991;
    • Trio microtonic, 1992;
    • Feuerwerk, flute, violin, vibraphone, 1994;
    • Craciun, 1994;
    • Canto, 1995;
    • Couple, 1995;
    • Duo leggiero, 1995;
    • Rubato, oboe, percussion, 1995;
    • Toccatina, 1995;
    • Chanson de geste, 1996;
    • Gruss, 1996;
    • Masca 1996;
    • Canon und Fuge,1997;
    • Elegia I, 997;
    • Et in Arcadia ego, 1997;
    • Posviascenie, 1997;
    • Trio, 1997
    • Centaurus, 1998
    • Din lumea copiilor , 8 miniaturi pentru pian, 1958;
    • Sonata, cello, 1963, arr. cello, perc (1977);
    • Narration, orga, 1973;
    • Piano Sonata, 1976;
    • Pelinarium,1986;
    • Dar I , 1988;
    • Dar II, 1989;
    • Design-Dasein, 1993;
    • Piano Sonata, 1994;
    • Ritmuri, 1994;
    • Adio, 1996;
    • Eppur si muove, 1996;
    • Sandu, 1996;
    • Schöntok, 1996;
    • Capriccio, 1997;
    • Voeu, 1997

A compus, de asemenea, operele Iona, după Marin Sorescu, Praznicul calicilor, după Mihail Sorbul, Ultimele zile, ultimele ore, dupa Pușkin și Bulgakov, și Telegrame - teme și variațiuni, după I.L. Caragiale și un Cântec pentru Stalin.

Literatură de specialitate

[modificare | modificare sursă]

Ca muzicolog, este autor a numeroase studii și volume, dintre care se disting următoarele două lucrări: Cartea Modurilor și Cuvinte despre sunete.

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul de compoziție George Enescu (1946 - București)
  • Premiul Reine Marie-José pentru Concertul pentru violoncel și orchestră (1962 - Geneva)
  • Premiul Fundației Koussevitzky (1966 - Washington)
  • Premiul Academiei Române (1967 - București)
  • Premiul Herder (1986), pentru întreaga activitate componistică, muzicologică și teoretică.
  • Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1996)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Anatol Vieru, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b „Anatol Vieru”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Anatol Vieru, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ IdRef, accesat în  
  7. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Maria Bâscă, Anatol Vieru: creația de operă, 398 p, 2006.


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anatol_Vieru&oldid=15665787