Sari la conținut

Antoine Meillet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Antoine Meillet
Date personale
Nume la nașterePaul Jules Antoine Meillet Modificați la Wikidata
Născut[7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Moulins, Auvergne, Franța[11][12][13] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[14][15][11][16][17] Modificați la Wikidata
Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța[18][11][13] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Moulins[*][[cimetière de Moulins (cemetery located in Allier, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiegrammarian[*][[grammarian (student or scholar of grammar)|​]]
Indo-Europeanist[*][[Indo-Europeanist (person who studies Indo-European languages)|​]]
armenologist[*][[armenologist (scholar of Armenian studies)|​]]
slavist[*]​
lingvist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[19][20][21]
limba armeană
limba slavă veche Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Paris
Facultatea de Litere din Paris[*]​
PregătireLouis Havet[*][[Louis Havet (French latinist and hellenist (1849–1925))|​]][1]
Michel Bréal[*][[Michel Bréal (French philologist (1832–1915))|​]][1]
Ferdinand de Saussure[1]
James Darmesteter[*][[James Darmesteter (French author, orientalist, and antiquarian (1849–1894))|​]][1]
Abel Bergaigne[*][[Abel Bergaigne (French indologist (1838–1888))|​]][1]
Victor Henry[*]​[1]
Sylvain Lévi[*][[Sylvain Lévi (French orientalist and indologist (1863–1935))|​]][1]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAndré Martinet[*]​[1], Joseph Vendryes[*][[Joseph Vendryes (French linguist (1875–1960))|​]][1], Louis Hjelmslev[*][[Louis Hjelmslev (Danish linguist (1899-1965))|​]], Émile Benveniste[*][[Émile Benveniste (French linguist (1902–1976))|​]][1], Marcel Cohen[*]​[1], Georges Dumézil[1], Michel Lejeune[*][[Michel Lejeune (French linguist (1907–2000))|​]][1], Louis Renou[*][[Louis Renou (French academic (1896–1966))|​]][1], Lucien Tesnière[*]​[1], Jean Paulhan, Alexandru Graur[2]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
PatronajCollège de France[3]
École nationale des langues orientales vivantes[*][[École nationale des langues orientales vivantes |​]][4]
École pratique des hautes études[4]
Revue des études arméniennes[*][[Revue des études arméniennes (academic journal about armenology)|​]]  Modificați la Wikidata
Note
Premiiprix Volney[*][[prix Volney |​]]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[5]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​[6]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​[6]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Paul Jules Antoine Meillet, pe scurt: Antoine Meillet, (n. , Moulins, Auvergne, Franța – d. , Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța) este principalul lingvist francez al primelor decenii din secolul al XX-lea.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

De origine bourboneză, fiu al unui notar din Châteaumeillant, Cher, Antoine Meillet își face studiile secundare la Liceul Théodore-de-Banville din Mouins, Allier. Student la Facultatea de Litere din Paris, începând din 1885, a urmat cursurile lui Louis Havet, la Sorbona, ale lui Michel Bréal la Collège de France și ale lui Ferdinand de Saussure la École pratique des hautes études. După Saussure, asigură cursul de gramatică comparată, pe care îl completează, începând din 1894, printr-o conferință despre iraniană.

În 1887 Antoine Meillet își susține teza de doctorat în litere: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux-slave[22]. În 1905, ocupă catedra de gramatică comparată la Collège de France, unde își consacră cursurile istoriei și structurii limbilor indo-europene.

Opere principale

[modificare | modificare sursă]
  • Esquisse d'une grammaire comparée de l'arménien classique, 1903.
  • Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, 1903.
  • Les dialectes indo-européens, 1908.
  • Aperçu d'une histoire de la langue grecque, 1913.
  • Altarmenisches Elementarbuch, 1913. Heidelberg
  • Linguistique historique et linguistique générale, 1921.
  • Les origines indo-européennes des mètres grecs, 1923.
  • Esquisse d'une histoire de la langue latine, 1928. Éd. Klincksieck, ISBN 2-252-01871-2
  • La méthode comparative en linguistique historique, 1928.
  • Dictionnaire étymologique de la langue latine, 1932 (en collab. avec Alfred Ernout (1879-1973), éd. augmentée, par Jacques André (1910-1994), Paris : Klincksieck, 2001, ISBN 2-252-03359-2 Notice n° : FRBNF37707942)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o http://www.slp-paris.com/spip.php?article4, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_48.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF) 
  4. ^ a b Bibliothèque nationale de France 
  5. ^ Baza de date Léonore, accesat în  
  6. ^ a b Baza de date Léonore 
  7. ^ Certificat de naștere 
  8. ^ Encyclopædia Britannica 
  9. ^ Autoritatea BnF 
  10. ^ Necrolog 
  11. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ Certificat de naștere 
  13. ^ a b Мейе Антуан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  14. ^ „Antoine Meillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  15. ^ Antoine Meillet, SNAC, accesat în  
  16. ^ Antoine Meillet, Roglo 
  17. ^ A. Meillet, KNAW Past Members, accesat în  
  18. ^ https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_1952_num_96_4_10016, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  19. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  20. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  21. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  22. ^ În românește, Cercetări asupra folosirii genitiv-acuzativului în slava veche

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Fryba Anne-Marguerite, Maurice Grammont, Antoine Meillet et l'institutionnalisation de la linguistique en France, Revue des langues romanes 105, 2001, 503-517.
  • Charles de Lamberterie (1997), Milman Parry et Antoine Meillet, in Hommage à Milman Parry. Le style formulaire de l’épopée homérique et la théorie de l’oralité poétique, Françoise Létoublon (éd.). Amsterdam, Gieben, 1997
  • Gabriel Bergounioux et Charles de Lamberterie , Meillet Aujourd'hui, Peeters, Leuven-Paris, 2006.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antoine_Meillet&oldid=15547244