Anton Moisescu
Aspect
Anton Moisescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2] Umbrărești, Galați, România |
Decedat | 2002 (88 de ani)[2] București, România |
Copii | Elena (căsătorită cu Nelu Tătaru)[1] |
Cetățenie | România |
Ocupație | politician diplomat |
Limbi vorbite | limba română |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție – | |
Circumscripția | Nicorești |
În funcție – | |
Circumscripția | Matca |
În funcție – | |
Circumscripția | Corod |
În funcție – | |
Circumscripția | Tecuci |
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român | |
În funcție – | |
Președinte al Prezidiului Marii Adunării Naționale | |
În funcție – | |
Ambasador al României în Argentina | |
În funcție – | |
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii | |
În funcție – | |
Al 18-lea guvernator al Băncii Naționale a României | |
În funcție – | |
Precedat de | Aurel Vijoli |
Succedat de | Petre Bălăceanu |
Președintele Crucii Roșii Române | |
Premii | Ordinul Muncii clasa I[*] () Ordinul Muncii clasa a III-a[*] () Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a[*] () Ordinul „23 August” clasa a III-a[*] () Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*] () |
Partid politic | PCR (–) |
Alma mater | Universitatea Serală de Marxism-Leninism[*] |
Modifică date / text |
Anton Moisescu (n. , Umbrărești, Galați, România – d. 2002, București, România) a fost un politician comunist român.
În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În perioada 5 martie 1952 - 23 mai 1953 a fost președinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române.[3] Anton Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1952-1975.
A fost membru al CC al PMR/PCR (1955-1969), ministru plenipotențiar în SUA (1954-1956) și Argentina (1956-1957), secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957), iar între 1962-1971 a fost președintele Societății Crucea Roșie.
În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[4]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[5]
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ ro Veselia pesimismului. Vladimir Tismăneanu, despre Adrian Andronic
- ^ a b Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Membrii C.C. ai P.C.R. (PDF)
- ^ Banca Națională a României - Guvernatorii BNR
- ^ Decretul 27/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarasului Anton Moisescu[nefuncțională], legestart.ro, accesat 2010-08-16
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 102.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390.
Categorii:
- Nașteri în 1913
- Decese în 2002
- Comuniști români
- Decorați cu Ordinul Muncii
- Guvernatori BNR
- Deputați în Marea Adunare Națională
- Ambasadori ai României în Argentina
- Ambasadori ai României în Statele Unite ale Americii
- Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român
- Membri ai Partidului Muncitoresc Român
- Decese în București
- Decorați cu Ordinul Apărarea Patriei
- Membri ai Partidului Comunist Român