Sari la conținut

Anton Moisescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anton Moisescu
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Umbrărești, Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat2002 (88 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiElena (căsătorită cu Nelu Tătaru)[1]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaNicorești
În funcție
 – 
CircumscripțiaMatca
În funcție
 – 
CircumscripțiaCorod
În funcție
 – 
CircumscripțiaTecuci
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Președinte al Prezidiului Marii Adunării Naționale Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Argentina Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Al 18-lea guvernator al Băncii Naționale a României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAurel Vijoli
Succedat dePetre Bălăceanu
Președintele Crucii Roșii Române Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Muncii clasa I[*] ()
Ordinul Muncii clasa a III-a[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a[*] ()
Ordinul „23 August” clasa a III-a[*] ()
Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*] ()
Partid politicPCR () Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Serală de Marxism-Leninism[*]

Anton Moisescu (n. , Umbrărești, Galați, România – d. 2002, București, România) a fost un politician comunist român.

În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În perioada 5 martie 1952 - 23 mai 1953 a fost președinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române.[3] Anton Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1952-1975.

A fost membru al CC al PMR/PCR (1955-1969), ministru plenipotențiar în SUA (1954-1956) și Argentina (1956-1957), secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957), iar între 1962-1971 a fost președintele Societății Crucea Roșie.

În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[4]

  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[5]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[6]
  1. ^ ro Veselia pesimismului. Vladimir Tismăneanu, despre Adrian Andronic
  2. ^ a b Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Membrii C.C. ai P.C.R. (PDF) 
  3. ^ Banca Națională a României - Guvernatorii BNR
  4. ^ Decretul 27/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarasului Anton Moisescu[nefuncțională], legestart.ro, accesat 2010-08-16
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 102.
  6. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390.