Sari la conținut

Augusto De Luca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Augusto De Luca
Date personale
Născut (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Napoli, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiefotograf Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Prezență online
Augusto De Luca: Portret

Augusto De Luca (n. 1 iulie 1955, Napoli) este un fotograf italian care își desfășoară activitatea la frontiera dintre fotografia tradițională[2] — în particular portretistică[3] — și experimentul fotografic.[4]

A practicat diferite genuri, folosind materiale variate.[5] Fotografiile sale se bazează pe reunirea neașteptată de elemente ireale și cotidiene.[6] Prin aceasta, ca și prin caracter și ironie, el se aseamănă cu Giorgio De Chirico.[7][8]

În 1996 a primit, împreună cu compozitorul Ennio Morricone, Premiul Città di Roma, pentru cartea Roma Nostra.[9][10] Plecând de la date obiective ușor de recunoscut, ca monumentele din Foruri, relicvele de bazilici și porticuri, bucățile de zid, De Luca a reușit să propună o viziune diferită asupra ideii de cetate eternă.

Opera fotografică

[modificare | modificare sursă]

Expoziția sa de la Camera Deputaților, Italia (Roma), din 1995,[11] a atras puternic atenția Din acest moment este publicată în numeroase magazine și albume și expune în galerii din întreaga lume.[12]

  • Italian Culture Institute, New York, SUA (1981).
  • Arteder '82, Bilbao, Spania (1982).
  • Galeria Fotografia Oltre, Chiasso, Elveția (1982).
  • Galeria Civica, Modena, Italia (1982).
  • Italian Cultural Society, Sacramento, California, SUA (1983).
  • Journées internationales de la photographie, Montpellier, Franța (1983).
  • Diaframma Gallery, Milano, Italia (1983).
  • Galerie Camara Oscura, Logroño, Spania (1983).
  • Italian-American Museum, San Francisco, California, SUA (1983).
  • Institut Italien de la Culture, Lille, Franța (1984).
  • Associacion Nacional Fotografos, Barcelona, Spania (1984).
  • Rencontres Internationales de la photographie, Arles, Franța (1984).
  • Dept.of art of the University of Tennessee, Chattanooga, Tennessee, SUA (1984).
  • Ecole des Beaux-Arts, Tourcoing, Franța (1985).
  • Galerie Vrais rêves, Lyon, Franța (1985).
  • Forum exposition „Un mois pour la photographie”, Centrul Cultural Bonlieu, Annecy, Franța (1985).
  • Festival d'animation audiovisuelle, Saint-Marcellin (Isère), Franța (1986).
  • Musèe d'Art Moderne, Liège, Belgia (1986).
  • Principe Museo Diego Aragona Pignatelli Cortes, Napoli, Italia (1987).
  • Camera Deputaților, Roma, Italia (1996).
  • Museo di Roma, Roma, Italia (1996).[13]
  • Musee de la photographie, Charleroi, Belgia.
  • International Polaroid Collection, Cambridge, Massachusetts, SUA.
  • Musée de l'Élysée, Lausanne, Elveția.
  • Archivio Comunale Fotografico, Roma, Italia.
  • Bibliothèque Nationale, Paris, Franța.
  • National Gallery of Aesthetic Arts, Beijing, China.

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]

Aprecieri critice

[modificare | modificare sursă]

Începe să lucreze asupra elementelor structurale pure ale vederii, acționând cu o personalitate frapantă, prin alăturări de culori neobișnuite: roz, albastru, violet.[17]

Un străin de oraș e impresionat de elementul exotic, pitoresc, de culoare; De Luca percepe Napoli ca localnic, în alb și negru.[18]

Culoare, spațiu, lumină: imaginile lui Augusto De Luca trăiesc din echilibrul precis al acestor trei elemente, legate laolaltă prin ceva magic...[19]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Augusto De Luca
  1. ^ Augusto De Luca, SNAC, accesat în  
  2. ^ „HASSELBLAD”. Augusto De Luca. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „HASSELBLAD”. De Luca Augusto. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „HASSELBLAD”. FOTOGRAFIA ITALIANA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Scime' Giuliana (). „CORRIERE DELLA SERA – Archivio Storico”. Il talento di De Luca svela un' inedita Roma. Accesat în . 
  6. ^ „AUGUSTO DE LUCA: Intervista a RAI SAT – TV”. Trasmissione VIVENDO, PARLANDO; conduce in studio Gigliola Cinquetti. . Accesat în . 
  7. ^ Maria Caro (). „ziguline”. Augusto De Luca, il fotografo. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Laura Vecchio (). „Les Flaneurs”. Tutte le anime di un fotografo. Intervista ad Augusto De Luca. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „CORRIERE DELLA SERA – Archivio Storico”. Nasce il premio "Citta' di Roma". . Accesat în . 
  10. ^ „Ennio Morricone e Augusto De Luca – Premiati”. . Accesat în . 
  11. ^ Presentano la mostra: CARLO AZEGLIO CIAMPI e NILDE IOTTI (). „AUGUSTO DE LUCA espone alla "CAMERA DEI DEPUTATI" – ROMA”. AUGUSTO DE LUCA espone alla "CAMERA DEI DEPUTATI" fotografie di Napoli e ritratti di napoletani e napoletane conosciuti. Accesat în . .
  12. ^ Isabella Barbato (). „effeproject”. Augusto De Luca: La leggenda del Cacciatore di Graffiti. Accesat în . 
  13. ^ „AUGUSTO DE LUCA "ROMA NOSTRA"– MOSTRA AL MUSEO DI ROMA (Palazzo Braschi)”. Foto tratte dal libro "Roma Nostra" Gangemi editore Roma. . Accesat în . 
  14. ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG3 SUL LIBRO FOTOGRAFICO "NAPOLI MIA". . Accesat în . 
  15. ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG 2 SUL LIBRO "NAPOLI DONNA". . Accesat în . 
  16. ^ „AUGUSTO DE LUCA: SERVIZIO AL TG3 SUL LIBRO "FIRENZE FRAMMENTI D'ANIMA". . Accesat în . 
  17. ^ Giuseppe Turroni (). „LE PRIME RECENSIONI – Atlante (Istituto Geografico De Agostini)”. Istituto Geografico De Agostini – aprile 1986. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Michele Santoro (). „I PRIMI CONSENSI – NAPOLI MIA”. TG III Nazionale - 27 agosto 1986. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Roberta Valtorta (). „LE PRIME CONFERME – RECENSIONI ... VARIE”. Augusto De Luca. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]