Băncuță (monedă)
Aspect
Băncuța era:
- numele unei mici monede de argint, care a circulat în România după 1872. Valoarea ei era de 50 de bani.[1] Se mai numea și firfiric[2] sau firfirică.[1]
- numele unei monede de aramă sau de nichel, care a circulat în Transilvania, în secolul al XIX-lea. Valoarea monedei era de 10 sau 20 de creițari.[1]
- bancnotă de mică valoare.[2]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]- Cuvântul românesc băncuță este un derivat al cuvântului bancă + sufixul -uță. [2]
- Etimologia cuvântului românesc firfiric, cu variantele firfirig și firfirică, nu este clară, însă sunt de comparat turcescul firfiri, „ban roșu”[3], și germanul Fünterling,[2]„mică monedă de argint”.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Romîne, Dicționar enciclopedic romîn, vol. I, A - C, Editura Politică, București 1962.
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7