Bătălia de la Finta
| Bătălia de la Finta | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte a Războiului pentru tronul Moldovei din 1653 | |||||||||
 | |||||||||
| Informații generale | |||||||||
| |||||||||
| Beligeranți | |||||||||
 Țara Românească Uniunea Polono-Lituaniană Serbia Regatul Ungariei |  Principatul Moldovei Cazaci zaporojeni.svg){kind=icon} Tătari recruți Germani | ||||||||
| Conducători | |||||||||
 Matei BasarabGheorghe Ștefan Diicu Buiescu | Vasile Lupu Timuș Hmelnițki | ||||||||
| Efective | |||||||||
| 20-30.000 valahi | 16.000 cazaci 2000 tătari 4000 moldoveni 100 germani | ||||||||
| Pierderi | |||||||||
| necunoscute | 7000 uciși 6000 răniți 2000 prizonieri | ||||||||
Modifică date / text  | |||||||||
Bătălia de la Finta (27 mai 1653) a fost o luptă decisivă între trupele moldovene și căzăcești conduse de Vasile Lupu și Timuș Hmelnițki, și armatele Țării Românești conduse de Matei Basarab. Vasile Lupu a fost învins și o lună mai târziu a pierdut tronul Moldovei, fiind înlocuit de Gheorghe Ștefan. Urmează o scurtă ocupație valahă a capitalei Iași și Asediul Sucevei unde Timuș va fi ucis.