Rockwell B-1 Lancer este un avion supersonic cu patru motoare, geometrie variabilă, bombardier strategic greu utilizat de către Aviația Statelor Unite (USAF). In urma unei competitii, in 1970, modelul B-1A dezvoltat de catre North American Rockwell a fost selectat pentru programul USAF al unui unui bombardier supersonic cu viteză Mach 2, cu o rază de acțiune și sarcina utilă suficiente pentru a-l înlocui pe Boeing B-52 Stratofortress si XB-70 (care a fost abandonat). Acesta a fost dezvoltat mai apoi ca B-1B, în primul rând un penetrator de nivel scăzut, cu rază lungă de acțiune și viteză Mach 1.25 (capacitatea de viteză la mare altitudine), viteza redusa se datoreaza modificarii prizelor de admisie pentru aer ale motoarelor pentru a reduce semnatura radar.