Bacteriocină
Bacteriocina este o peptidă sau o proteină de dimensiune mică. Bacteriocinele sunt produse atât de bacteriile de colorație Gram pozitive, cât și de bacteriile de colorație Gram negative. Ele pot avea mai multe roluri [1]:
- unelte pentru colonizarea anumitor nișe (spații deja ocupate) din tractul gastrointestinal;
- arme de atac (bacteriile dintr-o anumită specie pot elimina bacterii din aceeași specie secretând bacteriocine);
- molecule de semnalizare. Într-o concertrație ridicată, bacteriocinele pot inhiba creșterea unor bacterii. Într-o concentrație mai scăzută ele pot intermedia comunicarea dintre bacterii, printr-un mecanism cunoscut și sub numele de sensibilitatea la cvorum.
Bacteriocinele au stârnit interesul comunității științifice datorită potențialului pe care îl au în a înlocui antibioticele.[2]
Bacteriocinele au fost descoperite de către A. Gratia în anul 1925 [3][4] El căuta noi metode de omorâre a bacteriilor, care au dus la descoperirea a noi antibiotice, dar și la descoperirea bacteriofagilor. Prima bacteriocină descoperită de A. Gratia a fost numită colicină, deoarece a omorât bacteria E. coli.
Clasificarea bacteriocinelor
[modificare | modificare sursă]Bacteriocinele sunt clasificate după diferite criterii [5]:
- după tipul de bacterii care le produc: bacteriocine produse de bacteriile de colorație Gram pozitive și bacteriocine produse de bacteriile de colorație Gram negative
- după metoda în care omoară bacteriile: distrug membrana celulară, actionează precum o nuclează sau o deoxiribonuclează etc.
- după informația genetică: sunt codificate în plasmide de dimensiuni mici sau mari, sau sunt codificate cromozomal
- după metoda prin care sunt produse: sunt produse sau nu de ribozomi, suferă sau nu modificări post-translaționale
Bacteriocinele au fost grupate în mai multe clase
- Clasa I: este clasa lantibioticelor și include nisina, bacteriocina produsă de bacteriile care produc acid lactic.
- Clasa II: include bacteriocinele de mici dimensiuni, rezistente la temperaturi ridicate
- Clasa III: include bacteriocine de dimensiuni mari (>10 kDa), care nu sunt rezistente la schimbările de temperatură
Baze de date
[modificare | modificare sursă]Există două baze de date dedicate bacteriocinelor BAGEL [6] și BACTIBASE.[7][8]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Bacteriocin Production: a Probiotic Trait? A minireview”. http://aem.asm.org/. . Arhivat din original la . Accesat în . Legătură externa în
|publisher=(ajutor) - ^ „Dicționar/Bacteriocină”. bloguldesprestiinta.ro. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gratia A (). „Sur un remarquable example d'antagonisme entre deux souches de colibacille”. Compt. Rend. Soc. Biol. 93: 1040–2.
- ^ Gratia JP (). „André Gratia: a forerunner in microbial and viral genetics”. Genetics. 156 (2): 471–6. PMC 1461273
. PMID 11014798.
- ^ Johnsbor, Ola; Blomqvist, Trinelise; Kilian, Mogens; Sigve Håvarstein, Leiv (). Molecular Biology of Streptococci. Horizon Scientific Press. pp. 25–59. ISBN 1904933327.
- ^ de Jong A, van Hijum S A F T, Bijlsma J J E, Kok J, Kuipers O P (). „BAGEL: a web-based bacteriocin genome mining tool”. Nucleic Acids Research. 34 (9): W273–W279. doi:10.1093/nar/gkl237. PMID 1538908.
- ^ Hammami R, Zouhir A, Ben Hamida J, Fliss I (). „BACTIBASE: a new web-accessible database for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology. 7: 89. doi:10.1186/1471-2180-7-89. PMC 2211298 . PMID 17941971.
- ^ Hammami R, Zouhir A, Le Lay C, Ben Hamida J, Fliss I (). „BACTIBASE second release: a database and tool platform for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology. 10: 22. doi:10.1186/1471-2180-10-22. PMC 2824694 . PMID 20105292.
