Bill English
| Bill English | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Bill  |
| Născut | (62 de ani)[1][2][3][4] Lumsden(d), Southland Region(d), Noua Zeelandă |
| Număr de copii | 6 |
| Cetățenie |  Noua Zeelandă |
| Ocupație | politician agricultor[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[5] |
| Al 39-lea prim-ministru al Noii Zeelande[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | John Key |
| Succedat de | Jacinda Ardern |
| Al 17-lea viceprim-ministru al Noii Zeelande | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Michael Cullen[*] |
| Succedat de | Paula Bennett[*] |
| Al 39-lea ministru de finanțe al Noii Zeelande[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Michael Cullen[*] |
| Succedat de | Steven Joyce[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Bill Birch[*] |
| Succedat de | Bill Birch[*] |
| Ministru al infrastructurii | |
| În funcție – | |
| Al 29-lea lider al opoziției în Parlamentul Noii Zeelande | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Jenny Shipley[*] |
| Succedat de | Don Brash[*] |
| Al 33-lea ministru al sănătății al Noii Zeelande | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Jenny Shipley[*] |
| Succedat de | Wyatt Creech[*] |
| Membru al Camerei Reprezentanților din Noua Zeelandă | |
| Succedat de | Maureen Pugh[*] |
| Legislatură | al 52-lea Parlament al Noii Zeelande[*] |
| Grup parlamentar | Partidul Național din Noua Zeelandă[*] |
| În funcție – | |
| Succedat de | Todd Barclay[*] |
| Circumscripția | Clutha-Southland[*] |
| Grup parlamentar | Partidul Național din Noua Zeelandă[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Derek Angus[*] |
| Circumscripția | Wallace[*] |
| Premii | Knight Companion of the New Zealand Order of Merit[*] () |
| Partid politic | Partidul Național din Noua Zeelandă[*] |
| Alma mater | Victoria University of Wellington[*] University of Otago[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Simon William „Bill“ English (n. , Lumsden(d), Southland Region(d), Noua Zeelandă) este un om politic neozeelandez, prim-ministrul al Noii Zeelande din 12 decembrie 2016 până în 25 octombrie 2017. English este membru al partidului conservator New Zealand National Party.[6]
Din 2008 până în 2016 a fost ministru de finanțe și vicepremier în cabinetul conservator condus de John Key.
Cariera politică
[modificare | modificare sursă]Primul ales în parlament în 1990 de la Partidul Național. Din ianuarie până în iunie 1999, a deținut funcția de ministru al finanțelor în guvernul lui Jenny Shipley. În octombrie 2001, la înlocuit pe Shipley ca lider al Partidului Național. După eșecul partidului în alegerile din 2002, el a cedat conducătorului lui Don Braș. După victoria Partidului Național în alegerile din noiembrie 2008, a devenit viceprim-ministru.
La 5 decembrie 2016, premierul John Ki și-a anunțat demisia și ia oferit lui English un candidat pentru locul său [7]. După 8 decembrie Ministrul Afacerilor Interne, Judith Collins și Ministrul Sănătății, Jonathan Coleman și-au retras candidatura, English rămânând singurul candidat la funcția de prim-ministru și lider al Partidului Național [8]. La 12 decembrie, English a preluat funcția de prim-ministru. Paula Bennett la înlocuit pe postul de vicepremier.
Viziune
[modificare | modificare sursă]Conservă părerile conservatoare. El se opune avortului [9], eutanasiei [10][11], parteneriatelor civile [12] și dezincriminării prostituției [13]. În 2013, el a votat împotriva legii care legaliza căsătoriile între persoane de același sex în Noua Zeelandă [14].
Opoziția (2017-2018)
[modificare | modificare sursă]Conducător al opoziției
[modificare | modificare sursă]English a fost reales ca lider al partidului național la 24 octombrie 2017. [15] În momentul realegerii sale, English și-a anunțat intenția de a rămâne în funcția de lider până la următoarele alegeri generale. [16] Totuși, la 13 februarie 2018, el a anunțat că se va retrage din funcția de lider al Partidului Național din motive personale și a instruit partidul să pună în mișcare procesele de alegere a unui nou lider. De asemenea, și-a anunțat retragerea din Parlament. La 27 februarie, el a fost urmărit ca lider de partid de Simon Bridges [17] ca rezultat al alegerilor de conducere care au avut loc în acea zi.
Vița personală
[modificare | modificare sursă]English sa întâlnit cu soția sa viitoare, Mary Scanlon la universitate. În acel moment studiase medicina și a devenit medic generalist. Ambii părinți erau imigranți, tatăl ei fiind Samoan și mama italiană, născută pe insula Stromboli. Ei au șase copii: o fiică și cinci fii.[18][19]
English este un practicant romano-catolic, dar a declarat că consideră credințele sale religioase personale și astfel separate de politică [20].
În iunie 2002, englezii au participat la filmul TV3 "Fight For Life", o colecție de box pentru celebrități, pentru a strânge bani pentru campania "Yellow Ribbon anti-tineret", influențată de moartea unui nepot al adolescenței în 1997. A pierdut o decizie divizată de fosta universitate colegul Ted Clarke. [21]
Distincții
[modificare | modificare sursă]La celebrarea zilei de naștere ale reginei în 2018, lui English i s-a conferit Ordinul de Merit al Noii Zeelande în grad de cavaler-companion, pentru serviciile aduse statului.[22]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Bill English, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Bill English, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Davos 2014 Participant List
- ^ Bill English, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Bill English ist nach Rücktritt von John Key neuer Premier Neuseelands, spiegel.de, 12. Dezember 2016, abgerufen am 15. Dezember 2016.
- ^ „John Key resigns as Prime Minister of New Zealand, cites family reasons for leaving”. The New Zealand Herald. . Accesat în .
- ^ „Bill English will be next Prime Minister, Judith Collins, Jonathan Coleman stand aside”. New Zealand Herald. . Accesat în .
- ^ Laugesen, Ruth (). „Abortion: is the argument over?”. Sunday Star-Times.
- ^ Euthanasia bill dies in NZ Parliament, Australasian Bioethics Information, 86, 1 august 2003.
- ^ Death with Dignity Bill — First Reading Arhivat în , la Wayback Machine., Hansard, New Zealand House of Representatives, 30 July 2003
- ^ Claridge, Anna (). „Civil unions 'waste of time'”. The Press.
- ^ Luke, Peter; Wellwood, Elinore (). „The politician”. The Southland Times.
- ^ „Gay marriage: How MPs voted”. NZ Herald. . Accesat în .
- ^ „Bill English stays as National's leader, Paula Bennett still deputy”. New Zealand Herald (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Bill English staying on through 2020”. Stuff.co.nz. . Accesat în .
- ^ Bracewell-Worrall, Anna (). „Live updates: National chooses Simon Bridges”. Accesat în .
- ^ Du Chateau, Carroll (). „The English Doctor”. The New Zealand Herald. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Burr, Lloyd (). „Bill English rolls out family for election campaign”. Newshub. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ James, Colin (). „Bill English conservative: a 2000s update”. New Zealand Herald Weekend Review. Arhivat din original la .
English doesn't talk easily about his faith. It is personal and the personal and the political are separate, he says.
- ^ „Bill English goes back to rolling with the punches”. The New Zealand Herald. . Accesat în .
- ^ „Queen's Birthday honours list 2018”. Department of the Prime Minister and Cabinet. . Accesat în .
| Acest articol biografic despre un neozeelandez este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |