Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/ef/Biserica_Sf._Voievozi_din_Pascani.jpg/350px-Biserica_Sf._Voievozi_din_Pascani.jpg)
Biserica „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” din Pașcani este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1664 de către vistiernicul Iordache Cantacuzino. Ea se află pe Aleea Parcului nr. 5 (anterior Str. Ștefan cel Mare nr. 102), în centrul orașului Pașcani (județul Iași).
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Pașcani a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1456, având codul de clasificare cod LMI IS-II-m-A-04213. [1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Prima atestare documentară a localității Pașcani se află într-un hrisov de danie din 8 aprilie 1419, fiind menționat cu statutul de sat. Într-un alt document al domnitorului Alexăndrel, dat la 2 iulie 1453, se precizează că satul Pașcani se află pe moșia boierului Oană Pașcă, de la care i se trage și numele. În secolul al XVII-lea, moșia satului a ajuns în proprietatea boierilor Cantacuzino.
Boierul Iordachi Cantacuzino a îndeplinit rangul de mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). [2] Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului.[3]
Printr-un zapis din 31 martie 1637, marele vistiernic Iordachi Cantacuzino a obținut o jumătate din satul Pașcani de la un grup de mari boieri, tranzacție în care un rol important l-a avut Doamna Tudosca. Între anii 1640-1650, boierul a construit un palat pe muchia dealului Pașcanilor, care străjuia Valea Siretului și întreaga moșie. El este considerat fondatorul ramurii boierești Cantacuzino-Pașcanu.
Marele vistiernic a murit în anul 1664, stăpâna moșiei devenind soția sa, Alexandra. Moșia a fost stăpânită de boierii cantacuzini timp de peste un secol, devenind apoi proprietatea familiei Bălășescu. În toamna anului 1812, moșia a fost cumpărată de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, apoi a fost moștenită de fiul său, Neculai Rosetti-Roznovanu. Acesta a vândut proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz. Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă Agrară din comuna Pașcani (județul Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. [4]
În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult a suferit unele refaceri în anul 1807.
Printre preoții care au slujit aici este de menționat preotul Mihai Mocanu (1938-2009), care a funcționat ca paroh al acestei biserici (1980-2004) și protopop al Protopopiatului Pașcani (1976-1990).[5]
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani are plan trilobat, cu absidele laterale mici, având alipit pe latura sudică a pronaosului un exonartex supraînălțat de un turn-clopotniță. [6]
Imagini[modificare | modificare sursă]
-
Latura sudică
-
Latura sudică - detalii
-
Biserica văzută dinspre sud-vest
-
Exonartexul
-
Intrarea în biserică
-
Pisania
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015
- ^ NewsPascani, 5 iunie 2009 - "Școala “Iordachi Cantacuzino” în sărbătoare"
- ^ Palatul nefericitei domnițe Ruxandra Arhivat în , la Wayback Machine., 30 octombrie 2007, Ion Mitican, Ziarul Lumina, accesat la 16 iunie 2013.
- ^ Vasile Avrămiuc - "Salvați palatul cronicarilor!". În "Evenimentul" din 14 octombrie 2005.[nefuncțională]
- ^ Sfinții Arhangheli l-au luat în ceruri pe părintele Mihai Mocanu, 11 noiembrie 2009, Pr. Daniel Ioan, Ziarul Lumina, accesat la 16 iunie 2013.
- ^ I. Constantinescu - "România de la A la Z. Dicționar turistic" (Ed. Stadion, București, 1970), p. 263.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Pr. Mihai Mocanu - "Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil". În „Valori pășcănene”, nr. 2, 2006, p.4.