Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul a fost ridicat în anul 1924 și se află amplasat în Cimitirul Eroilor Boița. Acesta este de tipul Fântână Comemorativă, simplă, cu șipot, flancată de două urne, având o înălțime de 2,2 m și o adâncime de 0,7 m. Materialul folosit la realizarea acesteia este betonul. Pe fațada monumentului se află următorul înscris: „Pentru pomenirea Eroilor căzuți în luptele din Valea Oltului în anii 1916-1919 a fost zidită cișmeaua aceasta după stăruința Comandorului Eugeniu Botez, Director general al Asistenței Sociale, Director al Orfelinatului „Castelul Turnu Roșu“ fiind Comandorul Gheorghe Munteanu. Lucrarea a fost întocmită de căpitanul Carol Schulz delegat al Societății Mormintele Eroilor în anul 1924“.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul este amplasat în incinta Cimitirului Eroilor Boița fiind ridicat în anul 1925, sub forma unei Cruci comemorative. Monumentul are o înălțime de 2,82 m și este realizat din beton pe o fundație din piatră. Acesta este împrejmuit cu un zid din piatră. Pe monument, în plan frontal sunt inscripționate gradul militar, numele și prenumele a patru eroi din Primul Război Mondial.
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul are forma unei cruci comemorative, cu înălțimea de 1,21 m și a fost realizat în anul 1944, în memoria a trei eroi aviatori români. Monumentul este amplasat în Cimitirul Eroilor Boița și este realizat din beton, fiind împrejmuit cu un gard din sârmă. Pe fațada acestuia sunt inscripționate cuvintele: „EROI DIN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL:1941-1944“, precum și gradul militar, numele și prenumele celor trei eroi aviatori.
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sibiului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte Scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”
Sursa 1 împarte Scaunul în localități principale, scaune filiale și alte domenii, iar Sursa 2 nu face precizări. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează localitățile principale, exceptând filialele și alte domenii, listă aparținând lui G.E.Müller. Sursa 3 — diploma regelui Ladislau al V-lea din 1453 care menționeză satul Plopi (vezi aici) ca aparținător Scaunului filial al Tălmaciului.