Sari la conținut

Bromură de glicopironiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bromură de glicopironiu
Identificare
Număr CAS596-51-0[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem11693[3]  Modificați la Wikidata
ChemSpider11201[4]  Modificați la Wikidata
KEGGD00540  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL1201027[5]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₉H₂₈BrNO₃[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară397,125 u.a.m.[3]  Modificați la Wikidata

Bromura de glicopironiu (denumit și glicopirolat) este un medicament antimuscarinic cu efecte centrale foarte reduse sau nule, fiind o sare de amoniu cuaternar.[6][7] Căile de administrare disponibile sunt orală, topică, inhalatorie și intravenoasă.[6]

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]

Glicopironiul a fost utilizat pentru prima dată în anul 1961 pentru tratamentul ulcerelor peptice. Este utilizat pentru a reduce excesul de salivă (sialoree),[8][9][10] și în boala Ménière.[11] A fost utilizat topic și oral pentru a trata hiperhidroza.[12][13] Forma inhalatorie este utilizată pentru tratamentul bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), având efect bronhodilatator.[6][7][14][15] Dozele utilizate inhalatoriu sunt mult mai mici în comparație cu dozele pentru administrare orală.[16][17]

  1. ^ a b glycopyrronium bromide (în engleză), ChEBI, accesat în  
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Bromură de glicopironiu”, GLYCOPYRROLATE (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b glycopyrronium bromide (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b GLYCOPYRROLATE BROMIDE (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b c „Glycopyrronium”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în . 
  7. ^ a b „Rezumatul caracteristicilor produsului - Seebri Breezhaler 44 micrograme capsule cu pulbere de inhalat” (PDF). Agenția Europeană a Medicamentului. Accesat în . 
  8. ^ Mier RJ, Bachrach SJ, Lakin RC, Barker T, Childs J, Moran M (decembrie 2000). „Treatment of sialorrhea with glycopyrrolate: A double-blind, dose-ranging study”. Arch Pediatr Adolesc Med. 154 (12): 1214–8. doi:10.1001/archpedi.154.12.1214Accesibil gratuit. PMID 11115305. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Tscheng DZ (noiembrie 2002). „Sialorrhea - therapeutic drug options”. Ann Pharmacother. 36 (11): 1785–90. doi:10.1345/aph.1C019. PMID 12398577. [nefuncțională]
  10. ^ Olsen AK, Sjøgren P (octombrie 1999). „Oral glycopyrrolate alleviates drooling in a patient with tongue cancer”. J Pain Symptom Manage. 18 (4): 300–2. doi:10.1016/S0885-3924(99)00080-9Accesibil gratuit. PMID 10534970. 
  11. ^ Maria, Sammartano Azia; Claudia, Cassandro; Pamela, Giordano; Andrea, Canale; Roberto, Albera (). „Medical therapy in Ménière's disease”. Audiological Medicine. 10 (4): 171–177. doi:10.3109/1651386X.2012.718413. 
  12. ^ Kim WO, Kil HK, Yoon DM, Cho MJ (august 2003). „Treatment of compensatory gustatory hyperhidrosis with topical glycopyrrolate”. Yonsei Med. J. 44 (4): 579–82. doi:10.3349/ymj.2003.44.4.579Accesibil gratuit. PMID 12950111. 
  13. ^ Kim WO, Kil HK, Yoon KB, Yoon DM (mai 2008). „Topical glycopyrrolate for patients with facial hyperhidrosis”. Br. J. Dermatol. 158 (5): 1094–7. doi:10.1111/j.1365-2133.2008.08476.x. PMID 18294315. 
  14. ^ „Seebri Breezhaler EPAR”. European Medicines Agency (EMA). . Accesat în . 
  15. ^ „Tovanor Breezhaler EPAR”. European Medicines Agency (EMA). . Accesat în . 
  16. ^ „EPAR – Product information for Seebri Breezhaler” (PDF). European Medicines Agency. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ Tzelepis G, Komanapolli S, Tyler D, Vega D, Fulambarker A (ianuarie 1996). „Comparison of nebulized glycopyrrolate and metaproterenol in chronic obstructive pulmonary disease”. Eur. Respir. J. 9 (1): 100–3. doi:10.1183/09031936.96.09010100Accesibil gratuit. PMID 8834341.