Sari la conținut

Carltheater

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Carltheater
Înființat  Modificați la Wikidata
LocațiaViena  Modificați la Wikidata
Austria  Modificați la Wikidata
Capacitate804  Modificați la Wikidata
ArhitectAugust Sicard von Sicardsburg[*][[August Sicard von Sicardsburg (arhitect austriac)|​]]  Modificați la Wikidata
ProprietarSigmund Eibenschütz[*][[Sigmund Eibenschütz (Austrian conductor (1856–1922))|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică text Consultați documentația formatului

Carltheater a fost un teatru din Viena. Se afla în suburbiile din Leopoldstadt, pe Praterstraße 31 (la acea vreme numită Jägerzeile).

A fost succesorul Teatrului Leopoldstädter. După o serie de dificultăți financiare, acest teatru a fost vândut în 1838 directorului, Carl Carl, care a continuat să-l conducă în paralel cu Theater an der Wien până în 1845. Doi ani mai târziu, clădirea a fost parțial demolată și reconstruită după planurile arhitecților August Sicard von Sicardsburg și Eduard van der Nüll, care mai târziu vor proiecta Opera de Stat din Viena.

Teatrul a fost deschis sub numele Carltheater în același an, 1847. Multe piese Alt-Wiener Volkstheater [de] de Johann Nepomuk Nestroy au avut premiera aici; între 1854 și 1860, Nestroy a fost directorul teatrului. În anii următori, mulți dramaturgi vienezi cunoscuți au scris piese pentru Carltheater și și-au consolidat reputația de teatru de operă favorit pentru piese folclorice și operete vieneze.

După o schimbare rapidă a regizorilor în secolul al XX-lea, teatrul a devenit neprofitabil și a fost în cele din urmă închis în 1929.[1]

Carltheater înainte de demolare, 1951

În 1944, auditoriul teatrului a fost aproape în întregime distrus într-un atac cu bombă. Cu toate acestea, fațada valoroasă din punct de vedere artistic era încă remarcabil de intactă după război. În 1951 a fost demolat,[2] împreună cu o clădire învecinată care nu fusese deteriorată în război. În prezent, pe locul respectiv se află clădirea „Galaxy”. În urmă cu câțiva ani, o placă în Praterstraße marca fosta locație a teatrului, dar și aceasta a dispărut.

Lucrări muzicale care au avut premiera la Carltheater[3]

[modificare | modificare sursă]
  • Die schlimmen Buben in der Schule, burlesc într-un act, de Johann Nestroy, la 10 decembrie 1847.
  • Freiheit în Krähwinkel, „farsă cu cântec” de Johann Nestroy, la 1 iulie 1848.
  • Judith und Holofernes, „Parodie cu cântec” de Johann Nestroy, la 13 martie 1849.
  • Tannhäuser, operă pastișă de Johann Nestroy, 1857
  • Das Corps der Reche, operetă de Franz von Suppé, în 5 martie 1864
  • Dinorah, oder die Turnerfahrt nach Hütteldorf, operă parodie de Franz von Suppé, pe 4 mai 1865
  • Die schöne Galathee, operetă de Franz von Suppé pe 9 septembrie 1865
  • Leichte Kavallerie, operetă de Franz von Suppé, la 21 martie 1866
  • Die Freigeister, operetă de Franz von Suppé, la 23 octombrie 1866
  • Banditenstreiche, operetă de Franz von Suppé, la 27 aprilie 1867
  • Die Frau Meisterin, operetă de Franz von Suppé, la 20 ianuarie 1868
  • Tantalusqualen, operetă de Franz von Suppé, la 3 octombrie 1868
  • Isabella, operetă de Franz von Suppé, la 5 noiembrie 1869
  • Lohengelb, oder Die Jungfrau von Dragant (Tragant), operetă de Franz von Suppé, la 30 noiembrie 1870
  • Cannebas, operetă de Franz von Suppé, la 2 noiembrie 1872
  • Fatinitza, operetă de Franz von Suppé, la 5 ianuarie 1876
  • Prinz Methusalem, operetă comică de Johann Strauss (fiul), la 3 ianuarie 1877
  • Der Teufel auf Erden, operetă de Franz von Suppé, pe 5 ianuarie 1878
  • Boccaccio, operetă de Franz von Suppé, la 1 februarie 1879
  • Donna Juanita, operetă de Franz von Suppé, la 21 februarie 1880
  • Die Carbonari, operetă de Carl Zeller, la 27 noiembrie 1880
  • Wiener Kinder, operetă comică de Carl Michael Ziehrer, pe 19 februarie 1881
  • Der Gascogner, operetă de Franz von Suppé, la 22 martie 1881
  • Das Herzblättchen, operetă de Franz von Suppé, la 4 februarie 1882
  • Der Vagabund, operetă de Carl Zeller, la 30 octombrie 1886
  • Die Jagd nach dem Glück, operetă de Franz von Suppé, pe 27 octombrie 1888
  • Ein Deutschmeister, operetă de Carl Michael Ziehrer, la 30 noiembrie 1888
  • Das Modell, operetă de Franz von Suppé, la 4 octombrie 1895
  • Das Neue Ghetto de Theodor Herzl, 1898
  • Wiener Blut (Sânge vienez), operetă de Johann Strauss II (fiul), la 25 octombrie 1899
  • Die drei Wünsche, operetă de Carl Michael Ziehrer, pe 9 martie 1901
  • Das süße Mädel, operetă de Heinrich Reinhardt, la 25 octombrie 1901
  • Der Rastelbinder, operetă de Franz Lehár, la 20 decembrie 1902
  • Der Göttergatte, operetă de Franz Lehár, pe 20 ianuarie 1904
  • Die lustigen Nibelungen, operetă burlescă de Oscar Straus, pe 12 noiembrie 1904
  • Der Schätzmeister, operetă de Carl Michael Ziehrer, pe 10 decembrie 1904
  • Krieg im Frieden, operetă de Heinrich Reinhardt, pe 24 ianuarie 1906
  • Ein Walzertraum, operetă de Oscar Straus, pe 3 martie 1907
  • Die geschiedene Frau, operetă de Leo Fall, la 23 decembrie 1908
  • Zigeunerliebe, operetă de Franz Lehár, la 8 ianuarie 1910
  • Alt-Wien, operetă de Joseph Lanner, pe 23 decembrie 1911
  • Fürst Casimir, operetă de Carl Michael Ziehrer, pe 13 septembrie 1913
  • Polenblut, operetă de Oskar Nedbal, 1913
  • Die erste Frau, operetă de Heinrich Reinhardt, la 22 octombrie 1915
  • Prinzessin Ti-Ti-Pa, operetă de Robert Stolz, 1928

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ de Die Zukunft des Carl-Theaters. În: Neue Freie Presse, 31 mai 1929, p. 08 (accesibil online pe site-ul ANNO)
  2. ^ V. M. Verklungenes Spiel. Das Carl-Theater wird abgetragen În: Arbeiter-Zeitung. Viena 28. Junie 1951, p. 3, Mitte rechts.
  3. ^ de Eröffnung der Schauspiele im Carl-Theater. În:  Die Zeitung „Arbeiter-Zeitung“ wird von dieser Vorlage (noch) nicht unterstützt. Bitte diesen Fehler hier melden! , 20 septembrie 1928, p. 17 (accesibil online pe site-ul ANNO)

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Franz Hadamowsky: Das Theater in der Leopoldstadt von 1781 bis 1860, (Teatrul din Leopoldstadt din 1781 până în 1860), Höfel, Vienna 1934
  • Nora Kirchschlager: Das Carltheater von 1860 bis 1872 (Carltheater între 1860 și 1872), volumul 1: Die Direktionen Brauer, Lehmann, Treumann und Ascher (Conducerea lui Brauer, Lehmann, Treumann și Ascher); volumul 2: Spielplan (Programul de performanță), Ungedr. Dipl.-Arb. Viena, 2002
  • Dieter Klein, Martin Kupf, Robert Schediwy: Stadtbildverluste Wien — Ein Rückblick auf fünf Jahrzehnte (Pierderea imaginii orașului Viena: o retrospecție prin cinci secole). LIT, Viena 2005,ISBN: 978-3-8258-7754-5
  • Birgit Peter: Nestroytheater: Das Singspiel Johann Nestroy am Wiener Carltheater. În: Julia Danielczyk (Hrsg./ed.): Nestroy — weder Lorbeerbaum noch Bettelstab . Österr. Muzeul Teatrului, Viena 2000,ISBN: 3-9501379-0-4, pp. 69–80
  • Leopold Rosner: 50 Jahre Carl-Theater (50 de ani de Carltheater), Schworella & Heick, Vienna 1897
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Carltheater&oldid=16640756