Sari la conținut

Cartezianism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principia philosophiae, 1685

Cartezianismul este un curent al filozofiei occidentale raționaliste, fondat de René Descartes (15961650). Descartes este deseori considerat ca fiind primul gânditor care a accentuat utilizarea rațiunii pentru a dezvolta științele naturale.[1] A fost continuat în mod strălucit de filozoful neerlandez Baruch Spinoza și de matematicianul german Gottfried Wilhelm von Leibniz. Doctrina filosofului francez Descartes și a celorlalți continuatori este caracterizată prin metodă, ordine, rigoare.[2]

Istoria cartezianismului

[modificare | modificare sursă]

Alți cartezianști

[modificare | modificare sursă]

Printre cei mai notabili cartezianști se numără și: Antoine Arnauld, Balthasar Bekker, Tommaso Campailla, Johannes Clauberg, Michelangelo Fardella, Antoine Le Grand, Adriaan Hereboord, Nicolas Malebranche, François Poullain de la Barre, Edmond Pourchot, Pierre-Sylvain Régis, Henricus Regius, Jacques Rohault, Christopher Wittich.

  1. ^ Grosholz, Emily, Cartesian method and the problem of reduction, Oxford University Press, 1991, ISBN 0-19-824250-6
  2. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016



René Descartes