Sari la conținut

Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj

Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj
Informații generale
ConfesiuneBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
HramCoborârea Sfântului Spirit
Jurisdicție religioasăEpiscopia de Lugoj  Modificați la Wikidata
Tipcatedrală
Țara România
LocalitateLugoj, județul Timiș
județTimiș
Date despre construcție
Stil arhitectonicneoclasicist
ArhitectL. Oettinger
Istoric
Data începerii  Modificați la Wikidata
Perioadă construcție1843-1854
Localizare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj este catedrala Eparhiei de Lugoj. Edificiul a fost construit între anii 1843-1854 în stil neoclasic, după planurile arhitectului L. Oettinger.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

În anul 1948 episcopul Ioan Bălan a fost arestat, iar Catedrala din Lugoj a fost trecută în folosința Bisericii Ortodoxe Române. Protopopul ortodox Damaschin Daicoviciu, fratele istoricului Constantin Daicoviciu, a refuzat să facă parte din comisia de preluare a catedralei, așa încât a demisionat din funcție. Imobilul a fost preluat de preotul Jigorea. Aflat în catedrală în acel moment, preotul greco-catolic Ioan Ploscaru l-a întrebat pe acesta: „Părinte Jigorea, ați venit să ne luați biserica?” Jigorea i-a răspuns: „Ce să facem? Suntem siliți!”[1]

Biserica Ortodoxă Română a folosit-o ca biserică parohială. După Revoluția din decembrie 1989 mitropolitul Nicolae Corneanu a dispus preotului paroh Damșa să predea fosta catedrală reprezentanților Eparhiei de Lugoj. Actul de predare-primire a catedralei a fost semnat la 20 ianuarie 1990.[2] Preluarea oficială a catedralei a avut loc la 21 ianuarie 1990. În acea zi a avut loc o liturghie în limba română în Biserica Romano-Catolică din Lugoj, în cadrul căreia episcopul unit Ioan Ploscaru a mulțumit preotului paroh Elmar Kroner pentru faptul că i-a primit pe credincioșii greco-catolici români în biserica romano-catolică în cei 41 de ani de prigoană ai Bisericii Române Unite. A urmat o procesiune cu Sfântul Sacrament, purtat de episcopul Ioan Ploscaru, urmat de peste 2.000 de credincioși, ce a pornit de la biserica romano-catolică către catedrala unită. Episcopul Ploscaru a intrat în catedrală și a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu mai mulți preoți din dieceza Lugojului și alte orașe din țară (Cluj, Oradea, Arad și Alba Iulia).[2]

Pictura

[modificare | modificare sursă]

Pictura inițială a fost realizată în anul 1868 de pictorul Moritz Breyer. Între anii 1929-1934 pictura a fost restaurată de Virgil Simonescu și extinsă după planurile și pe cheltuiala episcopului Alexandru Nicolescu. Inaugurarea picturii refăcute a avut loc în ziua de 7 octombrie 1934 în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului.[3]

Imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Imagine de arhivă
    Imagine de arhivă

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Ioan Ploscaru, Lanțuri și teroare, Timișoara, 1993, p. 69.
  2. ^ a b Eparhia de Lugoj (), „Catedrala „Pogorârea Sfântului Spirit" din Lugoj – 20 de ani de libertate”, Bru.ro, accesat în  
  3. ^ Alexandru Nicolescu, Pictura catedralei române unite din Lugoj, Lugoj, 1935.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Catedrala_Coborârea_Sfântului_Spirit_din_Lugoj&oldid=16320112