Cevariye Mecitova
| Djevarie Medjitova | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Cealtemir(d), volostea Petrovskaia(d), gubernia Taurida, Imperiul Rus |
| Decedată | (78 de ani) Toshkent, Uzbekistan |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | poet învățătoare |
| Limbi vorbite | limba tătară crimeeană |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Stat „Volodîmîr Vernadskîi” din Taurida[*] () |
Modifică date / text  | |
Cevariye Mecitova (n. , Cealtemir(d), volostea Petrovskaia(d), gubernia Taurida, Imperiul Rus – d. , Toshkent, Uzbekistan) a fost o poetă și pedagogă tătară crimeeană.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la 7 octombrie 1913 în satul Çaltemir. Tatăl, Abdulmecit, era de meserie măcelar. Mama, Resimhan, era casnică. În total, în familie erau cinci copii.[1]
După ce a absolvit școala în satul natal, a mers la studii la Colegiul Pedagogic din Ialta. A lucrat ca învățătoare de clase primare la școala de pe lângă Uzina metalurgică din Kerci(d). În aceeași perioadă, scria poezii, pe care le publica într-un ziar pentru adolescenți.[2]
În 1935 a intrat la Facultatea de Limbă și Literatură Tătară Crimeeană a Institutului Pedagogic de Stat din Crimeea „M. V. Frunze”(d). A studiat împreună cu Amet Mefaev, Yunus Temirkay și Riza Khalid, care mai târziu au devenit scriitori. În timpul studiilor, Mecitova s-a arătat interesată de folclor.[2] În 1938, a scris o poezie dedicată zborului non-stop dintre Moscova și Orientul Extrem(d), care a fost publicată în ziarul „Yañı dünya(d)” („Lumea nouă”), apoi tradusă în rusă în ziarul „Krasnîi Krîm(d)” („Crimeea Roșie”). După absolvirea Institutului Pedagogic în 1939, a început să lucreze la Institutul de Cercetare a Limbii și Literaturii „A. S. Pușkin” în calitate de asistent de cercetător.[1] În același timp a lucrat la teza sa de doctorat „Imaginea femeii în folclorul poporului tătar crimeean” și a întreprins multiple expediții folclorice.[2]
În timpul celui de-al doilea război mondial a locuit în satul crimeean Taqıl, unde a lucrat ca profesoară. În 1944 a fost deportată la Tașkent. Datorită studiilor superioare, a fost angajată ca economistă la uzina „Prodmaș”.[1] Din cauza penuriei de profesori, a început să predea limba rusă într-o școală rurală. Ulterior a lucrat ca metodolog în raionul Ordjonikidzevsk, fiind concediată la scurt timp. A lucrat și ca bibliotecară timp de cinci ani.
După anularea regimului de colonii obligatorii, Mecitova a avut funcția de director al unor școli uzbece și kazahe. În 1965 s-a mutat la Circik. Publica regulat în ziarul „Lenin Bayrağı(d)” și în revista „Yıldız”.[2] A publicat patru culegeri de poezii – în 1970, 1972, 1974 și 1987 – iar în 1980 a publicat o carte.[1]
A decedat la 4 septembrie 1992 la Tașkent.
Memorie și recunoaștere
[modificare | modificare sursă]La 4 octombrie 2013, la aniversarea a 100 de ani de la nașterea poetei, la Simferopol a avut loc o serată în memoria ei.[3]
Viață personală
[modificare | modificare sursă]Cevariye Mecitova s-a căsătorit în Uzbekistan. Fiica Seiyare Mecitova (n. 1950) este o jurnalistă și publicistă.[1][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Bekirova, Gulnara (). „Джеваире Меджитова” (în rusă). Krym.Realii. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d „Джеваире Меджитова”. Biblioteca „Ismail Gasprinsky”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „В Симферополе отметили 100 лет со дня рождения Джеваире” (în rusă). Krîmskie novosti. Arhivat din original la .
- ^ „Библиогостиная «Мусафирнен таныш олунъыз»”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Кокиева А. Кусьмедим, акъикъат, йырладым сени // Yıldız. 1998. № 4.
- Усейнова Г. Джеваире — жемчужина современной крымскотатарской культуры // Голос Крыма. 17 octombrie 2003.
- Деятели крымскотатарской культуры; Къуртнезир.