Sari la conținut

Christine Petrovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Christine Petrovici
Informații generale
Nume complet Christine Metzenrath-Petrovici
Data nașterii (73 de ani)
Locul nașterii Timișoara, România
Înălțime 1,70 m
Greutate 68 kg
Post Extremă stânga
Informații despre echipă
Echipa actuală Retrasă din activitate
Cluburi de juniori
Ani Club
Liceul 4 Timișoara
Cluburi de seniori*
Ani Club
0000 Universitatea Timișoara
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1967– România 110 (187)
Palmares
Competitor pentru România
Campionatul Mondial
Argint Iugoslavia 1973 (Echipă)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
# Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Christine Petrovici (ortografiat și Cristina Petrovici[1] sau Christine Petrovicz[2], nume de fată Metzenrath, n. 18 noiembrie 1950, Timișoara) este o fostă handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de extremă stânga.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Christine Metzenrath-Petrovici și-a început cariera ca junioară în 1967, la Liceul nr. 4 din Timișoara, sub îndrumarea profesoarei Titela Zamfirache, și a continuat ca senioară la Universitatea Timișoara, echipă alături de care a câștigat mai multe titluri naționale. Prima competiție importantă la care a participat a fost ediția din 1967 a Trofeului Carpați, unde a evoluat pentru selecționata de tineret a orașului București.

Christine Metzenrath-Petrovici a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia.[3] Petrovici a jucat în cinci partide, în care a înscris opt goluri.[4] De asemenea, ea a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS, unde a evoluat în trei partide și a înscris două goluri.[5]

În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[5] Clasamentul extremelor stânga a fost următorul: Christine Petrovici (46 voturi), Maria Magyari (32 voturi), Iuliana Hobincu (28 voturi), Emilia Munteanu (5 voturi).[5] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[5]

Astfel, în final, Christine Metzenrath-Petrovici a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut apoi locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[3] Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri[5][6] și a înscris trei goluri.[6]

Christine Metzenrath-Petrovici a fost chemată pentru prima dată în 1967 la echipa națională de senioare a României, pentru care a evoluat în total în 110 de partide, în care a înscris 187 goluri.[1]

Actualmente, Christine Petrovici este stabilită în Germania.

Palmares

[modificare | modificare sursă]
Echipa națională
Club

Distincții

[modificare | modificare sursă]

În 1970, Christinei Petrovici i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”, iar în 1998, titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[3]

În 1976, Christine Petrovici a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[7]

În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Christinei Petrovici i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[8]

În 2006, cu ocazia unei vizite pe care Gheorghe Ciuhandu a făcut-o în orașul înfrățit Karlsruhe, primarul Timișoarei a înmânat 60 de diplome de onoare unor sportivi, antrenori și arbitri originari din orașul de pe Bega, printre care și Christinei Petrovici.[2]

Constantin Pilică Popescu, cel mai titrat antrenor din handbalul feminin românesc, a inclus-o pe Christine Metzenrath-Petrovici într-o echipă ideală care cuprinde handbaliste din România din toate timpurile.[9]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b „Diplome pentru sportivii de altă dată”. Monitorul Primăriei Municipiului Timișoara. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d e „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b Christine Petrovici la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
  7. ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în . 
  8. ^ „Federația de Handbal onorează jucătoarele cu peste 100 de selecții la națională”. ProSport. . Accesat în . 
  9. ^ Marius Breazu (). „Cele mai bune din istorie”. SportTIM.ro. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Christine_Petrovici&oldid=16082867