Sari la conținut

Christoph Klein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Christoph Klein
Date personale
Născut (87 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Sibiu, România[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Ordinul național „Pentru Merit” ()
doctor honoris causa al Universității din Viena[*][1]  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Christoph Michael Klein (n. , Sibiu, România) a fost între 1990-2010 episcopul Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România. A fost instalat în funcție pe 24 iunie 1990 în Catedrala Evanghelică din Sibiu, iar în data de 16 octombrie 2010 s-a retras din funcție.[4] Succesorul său a fost ales de sinodul Bisericii Evanghelice din România în data de 27 noiembrie 2010 în persoana preotului Reinhart Guib. Este membru de onoare al Academiei Române (din 2016).[5]

Originea și studiile

[modificare | modificare sursă]

Christoph Klein s-a născut în una din familiile de vază ale Sibiului interbelic. Tatăl său a fost economistul Gustav Adolf Klein, ultimul director al Sparkassa, institutul sibian de economii naționalizat de autoritățile comuniste. Între 1954-1959 a studiat teologia la Institutul Teologic Protestant din Cluj și la Institutul Teologic Protestant din Sibiu.

Activitatea pastorală

[modificare | modificare sursă]

Între 1959-1968 a activat ca preot evanghelic la Cața și la Sibiu. După obținerea doctoratului în teologie (1969) a fost ales prim-preot (în germ. Stadtpfarrer) al comunității evanghelice din Sibiu, funcție pe care a exercitat-o între anii 1972-1976. Între 1976-1990 a activat ca profesor la Institutul Teologic Protestant Sibiu, pe care l-a condus în calitate de decan între 1978-1986. În anul 1982 a devenit episcop vicar al Bisericii Evanghelice C.A. din România, funcție pe care a deținut-o până în 1990.

A fost decorat în decembrie 2000 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer „pentru slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu”.[6]

În anul 2011 i-a fost decernat premiul cultural Georg-Dehio. Înmânarea premiului a avut loc în data de 22 septembrie 2011 la Berlin.[7]

Din 2016 este membru de onoare al Academiei Române.[5]

  • Die Beichte in der Evangelisch-Sächsischen Kirche Siebenbürgens, Göttingen, 1980
  • Auf dem anderen Weg. Aufsätze zum Schicksal der Siebenbürger Sachsen als Volk und Kirche, Erlangen, 1986
  • Am Ende das Licht. Geschichte eines Sterbens, Hamburg, 1991
  • Die Versöhnung in der Siebenbürgisch-Sächsischen Kirche
  • Kirchen der Stadt - Stadt der Kirchen: Sibiu, Hermannstadt, Nagyszeben, Editura Hora Sibiu, 2007

Legături externe

[modificare | modificare sursă]